Andrei Daniel Gheorghe

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Astăzi voi aborda un subiect un pic mai atipic. De fapt, vreau să atrag atenția asupra unei situații care, la nivel planetar, începe să devină din ce în ce mai evidentă și ne dă tuturor un semn de întrebare cu privire la direcția în care se îndreaptă lumea de astăzi în care trăim.

Voi vorbi foarte pe scurt despre tragedia comunităților creștine din Asia, din Orient și din Africa, un lucru la care nu ar trebui să rămânem indiferenți și un lucru care ar trebui să ne arate că nici astăzi, la 100 de ani după genocidul armean, lumea în care trăim nu s-a schimbat și nu a reușit să depășească această paradigmă a permanentei confruntări, a urii, a dihotomiei dintre bine și rău și a incapacității de a-l accepta pe celălalt.

Din păcate, vedem și astăzi cum comunitatea internațională este de-a dreptul indiferentă la ceea ce se întâmplă cu creștinii din Africa. Vă dau câteva exemple: marele atentat care a avut loc la Universitatea din Nairobi, unde 147 de tineri au fost uciși doar pentru că L-au mărturisit pe Hristos și doar pentru c-au avut tăria martirajului într-un moment absolut ieșit din comun și într-un moment care practic vine să sfideze valorile lumii în care trăim astăzi și valorile modernității pe care cu toții ne-o asumăm. Avem cazul creștinilor copți egipteni și etiopieni din Egipt, asasinați tot pentru simplul lucru că sunt creștini; avem cazul tragediei umanitare care se petrece în Nigeria și care iarăși lasă o lume întreagă aproape indiferentă. Nigeria, ca și alte state ale lumii, dovedește că este incapabilă să-și gestioneze propriile sale probleme interne și această incapacitate duce la tragedii umanitare; avem situațiile din Irak, din Siria, din Orientul Mijlociu și din Orientul Îndepărtat.

Sper că nu vom asista la dispariția ultimelor comunități creștine din Orientul Apropiat, comunități creștine care, indiferent de limba pe care aceștia o vorbesc, indiferent că este vorba de arabi creștini, indiferent că este vorba de asirieni, urmașii vechii populații orientale antice, fie că este vorba de copți, armeni sau că este vorba de africani, toți acești oameni sunt frații noștri creștini și toți acești oameni au dreptul la viață, au dreptul la libertate religioasă și au dreptul la libertate de conștiință. Și noi, cu toții, comunitatea internațională, mă gândesc aici la România ca țară membră a NATO și a UE și ca țară care în tradiția sa istorică a avut un mare aport asupra a ceea ce privește protejarea comunităților creștine din Orient, trebuie să conștientizăm

acest fapt și trebuie să acordăm întregul nostru suport acestor oameni, acestor oameni care, iată, uitați-vă, ca și acum 2000 de ani, ajung în pragul martirajului și se sacrifică pentru valorile în care cred, se sacrifică pentru Hristos. Este absolut incredibil să vedem cum, într-o lume pretins liberă, într-o lume în care valorile acestei civilizații sunt modelate de valorile creștine, acești oameni nu au dreptul de a se exprima și de a-și practica propriul lor cult, așa cum ar trebui s-o poată face orice om de pe planeta asta, indiferent de religie.