Andrei Daniel Gheorghe

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Astăzi voi vorbi puțin despre ceea ce înseamnă și ceea ce ar trebui să fie reforma constituțională în România.

Noi astăzi în România avem un sistem politic, o republică semiprezidențială. Dar oare acesta este cel mai potrivit sistem pentru România? Stăm și ne-ntrebăm. De aceea, în contextul discuțiilor care vor avea loc pentru revizuirea Constituției, cred că ar trebui analizată și oportunitatea propunerii revenirii României la forma de guvernământ monarhică constituțională, anterioară regimului comunist. Spun acest lucru deoarece, în acești 25 de ani de democrație neconsolidată, funcția prezidențială a fost mult prea des obiect de dispută și s-a implicat mult prea des în jocul de putere al Legislativului și mai ales al Executivului. Avem un Executiv bicefal, avem un Palat Victoria care se contrapune foarte des unui Palat Cotroceni, iar un Palat Cotroceni care, la rândul său, se contrapune extrem de des Palatului Victoria.

De aceea, cred că ar trebui să încercăm să separăm apele într-un anumit moment al existenței noastre politicodemocratice și să încercăm să găsim acel factor și acel element ponderator care cu adevărat poate echilibra democrația în România. Pentru că o democrație nu poate fi prezidențială, iar pentru noi, românii, ultimii zece ani au fost ani de excese ale prezidențialismului, ani în care Parlamentul, ca forță principală și legitimă a reprezentativității populare și a suveranității naționale, a fost subminat

constant. De aceea, cred că reducerea prezidențialismului și chiar o revenire la monarhie, forma naturală de guvernământ a României dinainte de 1947, nu ar fi deloc nocivă României în acest moment.

Reiau această chestiune, deoarece consider că de multe ori noi confundăm democrația și sistemul de putere statal, etatist. Și, de aceea, consider că o democrație, prin substanța ei, nu poate fi decât parlamentară, iar monarhia, la rândul său, nu poate fi decât parlamentară, pentru că monarhia are rolul de a echilibra, are rolul de a ajuta societatea să-și găsească o serie de repere identitare și morale pe baza cărora să conducă și mai ales rolul de a media. Pentru că nu mai avem nevoie de un sistem în care un președinte – de oricâtă bună-credință ar fi el, oricât de bine intenționat ar fi – permanent va fi mijlocit de cei care l-au susținut să ajungă la putere, de forțele politice respective reprezentate în Legislativ, de oamenii care l-au sponsorizat și mai ales de cei 4 sau 5 ani, mai nou, ultimii 10 ani de mandat prezidențial.

De aceea, România trebuie să facă o schimbare majoră, o schimbare care să dea echilibru și forță, pentru că regele, spre deosebire de președinte, nu reprezintă statul, ci reprezintă națiunea. Iar oamenii, la fel ca și noi, care-i reprezentăm aici, în Parlamentul României, au datoria de a servi și de a sluji această națiune, iar un rege se naște, un rege se formează, un rege domnește. Iar în acest scop pot da exemplul Majestății Sale Regele Mihai I al României, de o moralitate și de o tărie de caracter unice în Europa, ultimul supraviețuitor dintre toți șefii de stat din perioada celui de Al Doilea Război Mondial, și un model de spirit al datoriei, de demnitate, de decență, de respect și, mai presus de orice, de spirit de sacrificiu pentru România. Un om care pentru interesul național și pentru ajutorul pe care l-a dat acestei națiuni în ultimii 20 de ani a fost capabil să depășească orice orgolii și orice diferende.