Constantin Gheorghe

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Au fost opinii „pro” și „contra” susținute, argumentate, numai că se uită o problemă foarte importantă, faptul că Legea nr. 144/2007 funcționează. Noi, acum, aprobăm o ordonanță de urgență a Guvernului care modifică această lege și sigur că s-a intervenit în anumite articole chiar pe fond. Cred că acest proiect de lege de aprobare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 49/2007 a fost un prilej pentru noi să reflectăm, să dezbatem și să luăm cele mai înțelepte hotărâri. Sigur că, politic vorbind, se poate prevedea, ca o bună funcționare a Agenției Naționale de Integritate, și o îmbunătățire a imaginii demnitarilor sau a funcționarilor publici. Pe de altă parte, Agenția Națională de Integritate nu contrazice cu nimic preceptele europene. Sigur că scopul acestei Ordonanțe de urgență a Guvernului nr. 48/2007 și al Legii nr. 144/2007 urmărește, în principal, asigurarea independenței Agenției Naționale de Integritate, ca autoritate administrativă autonomă, lucru de care nu s-a vorbit. De asemenea, spunea distinsul coleg, domnul senator Adrian Păunescu, de sintagma „vădit”. În corpul legii nu se mai vorbește despre acest termen relativ „vădit”. Era în textul vechi o formulă care spunea că definește „diferența vădită ca fiind diferența ce depășește 10% dintre averea existentă și veniturile realizate, dar nu mai puțin decât echivalentul în lei a 20 de mii de euro”. Sigur că era cu totul și cu totul relativă și interpretabilă, pentru că „diferență vădită” este o sintagmă greu de perceput și greu de interpretat juridic, de altfel. Așa că s-a redus suma minimă la 10.000 de euro, sumă considerată nejustificată.

Am ascultat cu atenție toate pledoariile. Vreau să mă opresc la o afirmație a colegului Adrian Păunescu, care a spus că această lege stabilește „prezumția de vinovăție”. Mă gândesc că este ușor forțată această afirmație, pentru că Agenția Națională de Integritate nu are caracter jurisdicțional. Ea nu poate să dea sentințe, ea doar constată anumite diferențe între veniturile realizate și valoarea averii realizate într-un anumit termen. „Prezumția de vinovăție” mi se pare că este o afirmație puțin cam forțată. De altfel, din alineatul (2) al articolului 43 s-a scos și posibilitatea ca inspectorul de integritate să stabilească, de la sine putere, ce este licit și ce este ilicit, propunând instanței verificarea unor părți de avere care, în opinia lui, sunt nejustificate. Dezbateri s-au făcut și în cadrul comisiei, dezbateri sunt și în plen, luări de poziție și așa mai departe. Putem să și politizăm acest Proiect de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 49/2007.

În final, aș vrea să spun că este necesar ca această Agenție Națională de Integritate să funcționeze rapid, trebuie să ne convingem pe noi înșine că ea poate ajuta imaginii noastre, a demnitarilor, iar, în legătură cu alineatul (2) al articolului 43 — amendamentul propus — grupul nostru parlamentar este de acord și va vota legea, așa cum a fost ea elaborată în cadrul comisiei.