Mircea Irimescu

Vă mulțumesc, domnule președinte. Bună dimineața!

Declarația politică este intitulată „Pornind de la o aniversare”.

Stimați colegi,

În general, imaginea publică a instituțiilor statului român este una nefavorabilă și asta este o cauză importantă în alterarea relațiilor publice din țara noastră, chiar un pericol la regimul democratic. Deși toată lumea parlamentară românească este conștientă de acest lucru, se întreprind foarte puține pentru remedierea situației.

La 5 septembrie curent s-au împlinit 130 de ani de la înființarea Băncii Naționale a României, după unele surse, a 16-a instituție de acest tip din lume, în ordinea vechimii. Deși s-a cheltuit mult și s-au depus mari strădanii să se popularizeze acest moment istoric, organizându-se pe tot parcursul anului 2010 conferințe pe teme monetare, expoziții, concerte, emisiuni numismatice, seminarii de istorie bancară etc., aniversarea băncii noastre centrale a trecut în Parlamentul României și în viața publică a țării ca un eveniment neînsemnat, asta în ciuda faptului că această instituție este una dintre puținele în care societatea românească are încredere și că la manifestările desfășurate cu această ocazie au fost prezente numeroase personalități politice, academice și culturale din țară și din străinătate. N-a ajutat nici faptul că s-a beneficiat de colaborarea și girul Băncii Centrale Europene, al cărei președinte, Jean-Claude Trichet, a venit special la București, și nici relatarea pe larg în presa elitistă a evenimentelor cuprinse în cadrul „Zilelor culturale ale BNR”, dedicate amintitei sărbătoriri.

Cred că în Camera Deputaților un astfel de eveniment ar fi trebuit să facă obiectul unei discuții în plen pe teme de istorie a politicilor publice în România și pentru punerea în discuție a modului în care se reflectă instituțiile statului român, în special cele fundamentale, în ochii cetățenilor țării. Era necesară o tratare așa cum se face cu ocazia dezbaterilor care au loc la analizarea diverselor și, uneori, prea numeroaselor moțiuni.

Dorind să fie – potrivit afirmațiilor președintelui Mugur Isărescu – „o instituție solidă, stabilă, credibilă, reformatoare și dinamică”, cu rol esențial în stabilitatea prețurilor din țară, și a economiei românești în ansamblul ei, chemată ca semnatară garantă la încheierea Acordului dintre Guvernul

României și Fondul Monetar Internațional, BNR-ul a dobândit în România o credibilitate populară de excepție. Nu este vorba despre o manifestare de încredere instinctivă, așa cum are populația față de Biserică și de Armată, ci de un prestigiu care o scutește – singura instituție a țării aflată în această situație! – de neplăcerea de a fi tot timpul terfelită în critici, fondate sau nefondate, din partea tuturor categoriilor sociale, de la presa cotidiană și discursurile parlamentare, la „dezbaterile” din cârciumile, mahalalele și cătunele patriei. Ba putem vorbi și despre o încredere pe plan internațional în Banca Națională a României. Îndrăznesc să spun că nicio altă instituție românească n-ar fi reușit să rămână fermă pe poziție dacă ar fi fost în situația Băncii Naționale în chestiunea ciudatului incident al emisiunii numismatice cu chipurile patriarhilor României.