Sanda Maria Ardeleanu

Vă mulțumesc, domnule președinte. Bună dimineața, stimați colegi!

Declarația mea politică de astăzi va fi sub forma unei scrisori deschise către românii de departe.

Se spune că, până la urmă, și viața ne este un îndelung pelerinaj, iar noi înșine ființăm pe pământ în calitate de călători neobosiți ai căutării.

Iar despre voi se mai spune că sunteți români de două ori. Sunteți, mai întâi, cei de-acasă și sunteți, apoi, cei care răspândesc și mai multă românitate în lume. Sunteți și suntem români și tresărim împreună la acordurile profunde ale Imnului național și la vorba românească auzită în lume, și la cântecele pline de țară, de alean și de dor ale Sofiei Vicoveanca ori Grigore Leșe. Cu toții suntem una: suntem români și simțim românește, iar voi, ca și noi, sunteți, întâi și-ntâi, suflet din sufletul neamului din care vă trageți. Sunteți doar părelnic departe, sunteți români risipiți în pretutindenea lumii. Și vă respectăm curajul, și pentru asta, și prețuim faptele voastre, pentru că, prin ele, cu ele, ne purtați și pe noi în universul planetei. Cu voi, buni sau mai puțin buni, se răspândește și sporește imaginea țării, mănăstirile Bucovinei, pâinea aburindă din vatră și rodul toamnei. Departe de țară, dar atât de aproape de țară... Țara sufletului este totdeauna necuprinzător de cuprinzătoare.

Sunteți români oriunde v-ar purta drumurile, preocupările și căutările temerare, provocările vieții și nimic nu doare mai rău decât dorul de țară, dorul aprig de părinții ori copiii pe care i-ați lăsat pe la casele voastre. Un foarte iubit poet român, un fel de Nichita Stănescu al Iașilor, și l-am numit cu asta pe Mihai Ursachi, zece ani și el pribeag prin cele amare exiluri, spunea că depărarea de locurile românești a trăit-o ca „peștele încins în ulei”!

Desigur că sunteți vremelnic departe, dar ne dăm seama că orice realizare notabilă merită un fel de jertfă. Suntem departe unii de alții doar o vreme, pentru că sufletul nu se poate despărți pururea de căldura vetrei, de prispa casei natale și, de aceea, prețuim eforturile voastre, numai de voi știute și îndurate, și vă iubim pentru că ne purtați țara prin faptele voastre, iscate din sudoare, din asiduă preocupare, din talent ori creativitate. Căci, până la urmă, sunteți constructori de imagine și ziditori de țară, și munca voastră cinstită și bună, de orice fel, de la șantier ori de prin ambițioasele amfiteatre universitare, nu poate produce decât cinste. De aceea, ne este și nouă bine că viața aceasta, lumea aceasta și planeta aceasta se îmbunătățesc și se

sporesc cu o fărâmă de bunătate și de frumusețe și din pricina voastră, din concursul vostru nebănuit de spornic.

Vă prețuim pentru că și prin eforturile voastre îndrăznețe țara aceasta arată mai bine. Este de-ajuns să vedem cum și din munca voastră țara s-a metamorfozat spre bine, cât de frumos s-au primenit, estetic, gospodăriile și satele noastre. S-a construit frumos și atât de mult și din sudoarea voastră, pusă în slujba lui „mai bine”, „mai trainic”, „mai modern”. Talent, muncă, ingeniozitate, creativitate „made in România” alcătuiesc un fericit ansamblu de valori românești prin care România exportă... România! Căci, la urma urmei, România însăși nu este numai cea înfățișată de _high-life_ -ul spilcuit care ne reprezintă la Bruxelles ori Strasbourg. Nu. România e număr și putere prin voi, armatele imense de anonimi, purtătoare de molcomia graiului, de omenia și vrednicia neamului din care vă trageți. Și dorul vostru, și lacrimile voastre ne dor și pe noi, așa cum împlinirile și bucuriile voastre ne bucură fără de seamăn. Ne faceți ca departele vostru să fie aproapele nostru, voi — români de două ori! — acolo și aici, într-o singură simțire, acolo și aici, departe și aproape, pentru totdeauna și împreună — români! Vă mulțumesc.