Sanda Maria Ardeleanu

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Bună dimineața, stimați colegi!

Vă rog să-mi permiteți să-mi exprim regretul pentru ruptura discursivă de tonalitate și de pledoarie pe care o voi aborda în mesajul meu, în declarația mea politică, față de frumoasa declarație politică a colegului, distinsul profesor Anghel Stanciu.

Mi-am intitulat declarația politică de astăzi „Un derapaj populist”.

Un nou proiect de lege depus în Parlamentul României a stârnit, în ultimele zile, o vie dezbatere națională pe tema: cum ar putea elevii fără bac să devină studenți cu acte în regulă?

Că mulți români, de toate vârstele, și-au exprimat indignarea față de această nouă „perspectivă” ce se deschide societății românești în plin proces de modernizare era normal. Dar rămânem muți, ca la _no comment,_ în fața unei realități, pentru mine, terifiante. Această idee, transformată în proiect legislativ, s-a născut în mințile luminate ale unor „vajnici apărători” ai școlii românești și ai calității procesului educativ întru devenirea europeană a tinerelor generații, posesoare de diplome recunoscute în lume. Acești oameni minunați, unii cu experiențe triumfale la catedră și în conducerea destinelor învățământului românesc, s-au transformat, din păcate, ad-hoc și pentru totdeauna în celebri impostori. Prima mea reacție la aflarea știrii de primă pagină, cum că în Parlament se află Proiectul de lege nr. 537/2011 ce „propune soluții” pentru tinerii rămași anul acesta fără diplomă de bacalaureat, a fost să mă informez imediat asupra conținutului acestui document. Nu mi-a venit să cred când l-am citit și am văzut semnăturile ilustre care îl girează sau, mai exact, îl girau la acea oră, de atunci o parte dintre semnatari retrăgându-se, jenați de situație. Apoi, nu am mai putut spune nimic. Am asistat la dezbaterea mediatică, am urmărit diverse puncte de vedere și luări de poziție. Acum am considerat că nu trebuie să tac, simulând ignoranța sau, mai grav, indiferența, deși îmi este foarte greu să vorbesc despre acest subiect.

De aceea vă întreb, dragi colegi de catedră și de Parlament, cum e posibil să ridici minciuna la un asemenea rang?

Dacă nu aș cunoaște valoarea multor dascăli din școala românească, aș putea spune, cinic, în acest moment, că nimeni nu o mai poate salva.

Cuvintele dor, cuvintele ucid, dar cuvintele pot să și vindece. Voi folosi această valoare terapeutică a cuvintelor pentru a spune: a fost o proastă inspirație, o clipă de uitare, un moment de neatenție redactarea acelui text. Retrageți-l, stimați semnatari, de urgență și vi se va ierta derapajul populist!

Vă mulțumesc.