Mircea Irimescu

Vă mulțumesc, domnule președinte. Bună dimineața!

Stimați colegi,

Declarația mea politică este intitulată: „Lecția Astrei”. Săptămânile pe care le parcurgem acum sunt marcate și de aniversarea celor 150 de ani de la înființarea Asociațiunii Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român, pe scurt „Astra”.

La concurență cu evenimentele politice din prim-plan ale Europei speriate de perspectiva unui declin istoric, cu împlinirea a 90 de ani de viață ai Regelui Mihai I sau cu marea dilemă a CNP-ului de la recensământ, deși a fost omagiată și la Academia Română, știrile despre glorioasa asociație a ardelenilor abia dacă au ajuns la grupuri restrânse de inițiați.

Or, despre asta ar fi trebuit să se vorbească și elevilor în școli, mai ales pentru că este vorba despre cea mai importantă organizație a societății civile din istoria românilor, cel mai strălucit exemplu de voluntariat pe tărâm culturalnațional pe care l-a putut produce acest popor. Este motivul pentru care socotesc potrivit să amintim câteva lucruri și în Parlamentul României.

După revenirea monarhiei habsburgice la regimul constituțional de tip liberal, în februarie 1861, pe tot cuprinsul imperiului s-au înființat zeci și zeci de organizații naționalculturale, la toate naționalitățile.

Românii supuși Vienei n-au făcut excepție și, de la Sighet la Sibiu, de la Arad la Cernăuți, au constituit fel de fel de societăți și asociații, în marea lor majoritate pentru promovarea cu mijloace culturale a ideilor afirmate la 1848. Cele mai multe au fost doar de interes local și au dispărut în negura istoriei.

Două însă au făcut istorie, sunt active și astăzi, iar pilda lor merită răspândită peste tot în lume unde există grupuri naționale românești: Astra sibiană și Societatea pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina.

Asociațiunea Transilvană, la fel ca surata ei bucovineană, a fost organizația prin care s-a pregătit Unirea de la 1 decembrie 1918. Sute și mii de învățători, preoți, funcționari de toate gradele, intelectuali, anonimi, s-au înregimentat în structurile ei, au sădit și cultivat conștiință națională în momente grele pentru românismul ardelean. A clădit și a deschis școli, biblioteci și muzee. A ridicat internate, a îmbrăcat și a trimis la școală, a plătit burse și stipendii, a tipărit manuale, cărți și reviste, a ridicat intelectuali, funcționari, meseriași și oameni politici, atât de necesari unei comunități supuse împilării vreme de secole și în pericol de a-și pierde valorile identitare, a protestat și a stat dârză în fața puterii unui stat ce-i era dușman și străin.

Lecția Astrei este complexă și cuprinde multiple planuri. M-aș opri doar la câteva aspecte. Mai întâi, ar fi dovada științei de a folosi cum se cuvine, în interes național, pârghiile și oportunitățile existente într-un stat de drept. Într-un cadru legislativ permisiv, cu cât puterea de inițiativă și organizare civică este mai mare, cu atât binele public este mai consistent.