Sorin Avram Iacoban

Vă mulțumesc, domnule președinte. Bună ziua, tuturor!

Declarația mea politică de astăzi se numește „România, o țară vânată de ludomanie”.

De parcă nu eram confruntați cu o mulțime de probleme sociale, un alt vânător se pregătește să dea o lovitură decisivă societății românești, deja îmbolnăvită după 23 de ani de democrație, și anume ludomania sau dependența patologică de jocuri de noroc.

Ludomania este o boală psihică cu urmări grave. Cei ce practică astfel de „hobby” ajung în situații-limită, de la pierderea familiei, a locuinței la sinucidere.

Supervizorul Asociației pentru Prevenirea și Tratarea Adicției, Cristian Noaghi, susține că, în urma studiilor efectuate, aproximativ 150.000 de persoane din România care participă la slot, pariuri sportive sau bingo sunt dependente de aceste jocuri de noroc. Mai mult, într-un studiu al Asociației Române pentru Studiul Jocurilor de Noroc a rezultat că, în România, procentul tinerilor dependenți față de jocurile de noroc este cel mai mare din Europa.

Astfel, 3,48% din românii cu vârstele cuprinse între 11 și 18 ani dezvoltă dependență, iar 23% dintre aceștia sunt predispuși la dependență.

Dintre tinerii care sunt dependenți patologic de sloturi, 66% consumă alcool, 14% au apelat la droguri ilegale, iar 16,66% fumează, toate acestea, consumul de alcool, țigări și droguri fiind consecința practicării jocurilor de noroc. Ca să facem o comparație, în Germania, doar 0,55% din tineri dezvoltă adicții de acest gen. Ceea ce este îngrijorător este faptul că cel puțin 50% din tineri practică ocazional jocurile de noroc, conform aceluiași studiu, însă granița dintre ocazional și practica regulată a acestora este foarte sensibilă.

Marea Britanie a înăsprit legislația națională în ceea ce privește jocurile de noroc, după ce a constatat într-un raport al Asociației Medicale Britanice că 25% din copiii cu vârste cuprinse între 12 și 15 ani practică jocul la „aparatele cu fisă”, iar 5% manifestă dependență față de acest gen de jocuri de noroc.

Deși dependența de jocuri de noroc este la fel de gravă ca orice altă dependență, nu există prevederi legale care să protejeze „victimele ludomaniei”; mai mult, jocurile sunt acceptate și tolerate din punct de vedere social.

Fostul manager al Spitalului Universitar de Psihiatrie Iași, domnul Cătălin Scripcaru, spunea că „jocurile de noroc sunt un factor de dependență alături de alcool și de droguri; 20% din cei care intră într-o sală de jocuri devin dependenți”.

Mai mult, în contrapartidă cu acest flagel periculos, numărul persoanelor care apelează la ajutor de specialitate este foarte scăzut, probabil din cauza rușinii. Astfel, conform declarației doctorului Nicolae Vlad, medic-șef în cadrul Secției de psihiatrie a Spitalului de Psihiatrie din Botoșani „în 2012 au fost tratați doar un număr de aproximativ 50 de dependenți de jocuri de noroc. Pacienții nu doresc să recunoască că se confruntă cu o asemenea problemă. Nu trebuie să uităm că omul sănătos este doar un bolnav care se ignoră”.