Mircea Diaconu

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Ceea ce am să spun exact într-o singură frază, mai ales că este unul dintre principalele motive pentru care mă bucur că sunt aici, în primul rând, pentru că este o problemă care mă roade, mă doare de când mă știu și deoarece acolo am avut primul salariu din viață. Mi s-a părut că în România de-atunci materia cenușie este lucrul care se plătește cel mai prost.

Au trecut anii, s-au schimbat regimurile, și astăzi, din păcate, pot să spun absolut același lucru, materia cenușie se plătește cel mai prost, și ne întrebăm, ar trebui să se întrebe probabil și reprezentanții Ministerului Educației, Cercetării și Inovării, toți dascălii: oare de ce copiii nu se îndreaptă către domeniile care înseamnă cultură, știință, efort, imaginație, a citi, a învăța, a ști, a afla, ci cum știți foarte bine spre zonele de eficiență, pur și simplu? Din acest simplu motiv: pentru că în România materia cenușie nu se apreciază și nu se plătește.

Iată, este unul dintre momentele în care avem ocazia să votăm pentru niște indemnizații, poate chiar prea mici, pentru acei oameni care izbutesc, puțini dintre noi, să ajungă în Academie. După părerea mea, este cel mai important lucru pentru un om în viață. Cel mai de respectat lucru pentru un om în viață este să ajungă în Academia Română. Este absolut fabulos, dacă vreți, pentru mine, că prima dată în viața mea am putut să spun acest lucru care mă roade de când am luat primul salariu.

Am să votez, dacă s-ar putea cu două mâini, dar la o singură cartelă.

Vă mulțumesc.