Costache Mircea

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Dacă se fac propuneri în legătură cu puncte de vedere ale unor case de avocatură, probabil că vom ajunge să și judecăm, se ne împărțim aici, în instanțe, să începem să... sigur, să judecăm noi.

Este bine să judecăm, să avem documente, să vorbim argumentat și cine vrea să vorbească despre felul cum a fost retrocedat și scos la vânzare Castelul Bran se poate documenta, de data aceasta, cu seriozitate, citind raportul care ne-a fost expediat la casetă de către subcomisia de anchetă instituită, cu votul plenului, pe această problemă.

Consecvent cu programul său național și justițiar, Grupul parlamentar al P.R.M. a sesizat Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții în problema retrocedării Castelului Bran și a scoaterii la vânzare. Două chestiuni care sunt, ambele, clar argumentate în raportul care ne-a fost înaintat.

Despre retrocedări în România este de prisos să vorbim acum, pentru că sunt țări de pe lângă noi care, în doi-trei ani de la schimbarea de regim, au stabilit un plafon de, să zicem, 50 de mii de dolari, un cadru legal, ce se retrocedează în natură și ce se compensează în bani, și au terminat oamenii cu tenebrele trecutului și au trecut la partea de construcție și de consolidare democratică.

La noi, se vede treaba că, după aproape două decenii de jaf și anarhie, nu mai știu oamenii cum să inventeze acte și să găsească modalități, instituindu-se o adevărată mafie a

retrocedărilor. Dacă am ajuns și la bunuri de patrimoniu cultural național, care n-au avut nimic cu regimul comunist care le-ar fi confiscat și așa mai departe... Au fost bunuri de patrimoniu cultural național, cum este Castelul Bran și cum sunt și altele, care nu au ce căuta în tranzacții imobiliare de scos la vânzare către persoane române sau străine.

Dacă cineva crede că putem merge și mergem bine pe acest drum și retrocedăm mâine și Marea Neagră și cerul de deasupra noastră, înseamnă că vrea, cu orice preț, să declarăm închis pe aici și să părăsim locul, că nu suntem demni de el.

Revenind la problema Castelului Bran, ca să se vadă câtă, să spunem, șmecherie prostească se află la mijloc, să citească raportul, la care au lucrat oameni serioși și de bună experiență în materie juridică, și să vadă că s-a încredințat inițiativa retrocedării și scoaterii la vânzare conducerii Muzeului Bran. Este ca și când i-ai cere directorului școlii, conducerii școlii să-și retrocedeze ei școala unora și să iasă acum copilașii cu pancarde „Vrem școala înapoi!” sau românii, care se mai trezesc din când în când să meargă în față la A.V.A.S. și să strige „Vrem România înapoi!”, de felul cum s-au făcut unele retrocedări și privatizări în România și înstrăinări de bunuri din avuția națională.

În momentul acesta ne aflăm în situația de a constata că o conducere, directorul muzeului cu adjuncții lui, au hotărât ei să retrocedeze, au hotărât ei să vândă. Conducerea muzeului să se vândă ea pe ea însăși, să-și vândă patrimoniul. Adică Castelul Bran aparținător Muzeului Bran...