Gheorghe Funar

Notă pentru exercitarea de către senatori a dreptului de sesizare a Curții Constituționale asupra următoarelor legi depuse la secretarul general al Senatului, conform prevederilor art. 17 alin. 2 și 3 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată: — Lege privind respingerea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 8/2007 pentru modificarea art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2007 privind unele măsuri pentru organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European și a art. 92 alin. (1) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European; — Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2007 privind unele măsuri pentru organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European; — Lege pentru respingerea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2007 privind unele măsuri pentru mai buna organizare și desfășurare a alegerilor; — Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 15/2007 privind unele măsuri referitoare la alegerea membrilor din România în Parlamentul European din anul 2007; — Lege pentru modificarea art. 77 din Legea nr. 7/2006 privind Statutul funcționarului public parlamentar; — Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2006 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 42/1997 privind transportul naval; — Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2006 privind înființarea Autorității Naționale pentru Reglementare în Comunicații și Tehnologia Informației; — Lege privind intrarea, staționarea, desfășurarea de operațiuni sau tranzitul forțelor armate străine pe teritoriul României;

206 cuvinte

Discurs

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Aveți dreptate, am pregătit mai multe întrebări, pornind de la această ordonanță.

Prima întrebare: de ce ordonanță de urgență, și nu un alt act normativ al Guvernului la care făcea referire domnul senator Mihăilescu?

Apoi, o altă întrebare: se aplică principiul reciprocității și în Franța, la Paris? Printr-o lege a Parlamentului francez s-a hotărât să se dea Ambasadei României, respectiv țării noastre, cu titlu gratuit, un imobil similar, cu o suprafață de 1,44 hectare și circa 2.000 de metri pătrați, suprafață construită, pentru a realiza un liceu românesc pentru numeroasa comunitate românească, și nu romă de la Paris?

O altă întrebare: în ipoteza în care și alte ambasade vin cu asemenea solicitări la Guvern, se va proceda la fel și există această posibilitate, această disponibilitate în ceea ce privește satisfacerea unor asemenea cereri?

O altă întrebare: de ce ați acceptat să jigniți marea, puternica și bogata Franță, să-i oferiți cu titlu gratuit acest imobil? Măcar cu chirie să i-l fi dat, ca să nu-i jigniți în felul acesta!

Ultima întrebarea: de ce nu ați oferit acest imobil Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului pentru cămine studențești, și studenții bucureșteni să nu mai fie umiliți și chinuiți să plătească chirii mari?

Mulțumesc.

Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.

În contextul ședinței