Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·10 martie 2015
other
Ion Eparu
Discurs
Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Bună dimineața, stimați colegi!
Este a treia mea prezență în fața dumneavoastră în legătură cu raportul „Tineri în România: griji, aspirații, atitudini, stil de viață”.
În precedentele două intervenții m-am referit la relația tinerei generații cu societatea, la speranțele și așteptările pe care tinerii le au de la cei mai în vârstă, la posibilitățile pe care le oferă societatea în țară și motivele sau posibilitățile de realizare în afara țării, la relația pe care tinerii o au cu mass-media tradițională, dar și cu internetul, la opiniile tinerilor despre politică și politicieni, precum și la deruta lor în a-și defini o apartenență politică.
Astăzi, despre relația tinerei generații cu sistemul românesc de învățământ. E vorba de tinerii cuprinși între 15 și 29 de ani.
Doar un tânăr din trei se declară măcar mulțumit de sistemul de învățământ din România, iar mulțumirea crește pentru respondenții cei mai tineri. Sistemul de învățământ românesc a făcut și face obiectul unor numeroase critici venite din partea unor diferite categorii de actori – politicieni, din nefericire doar când se află în opoziție, sindicate, părinți, ONG-uri, lideri de opinie. Puțin peste 30% din respondenți lucrează în domeniul în care s-au pregătit și 15% din ei activează într-un domeniu conex apropiat. Aproape unu din trei tineri este angajat într-o activitate complet diferită de cea în care a fost specializat, în timp ce un respondent din cinci nu are nicio calificare profesională. Atingerea unui nivel mai ridicat de educație este asociată cu șanse mai ridicate de a fi angajat de un antreprenor și cu o șansă mai scăzută de a fi în șomaj sau de a nu avea o ocupație.
Pe fondul expansiunii sistemului de învățământ de după 1989, tinerii sunt mai bine educați decât părinții lor. În privința accesului la forme superioare de școlarizare, tinerii din rural și cei din regiuni sărace au șanse mai scăzute de a absolvi școli postliceale sau de a urma studii universitare. Femeile tind să fie mai bine educate decât bărbații. Fetele sunt mai entuziaste decât băieții în ceea ce privește participarea școlară și resimt un nivel relativ moderat de stres în școală. În ceea ce privește comportamentele de risc, băieții tind să bea mai mult alcool, să fumeze mai mult și să fie implicați mai des în conflicte fizice violente decât fetele.
Deși peste 80% din tineri se declară creștin-ortodocși, o treime din ei nu cred în Dumnezeu sau resping alte enunțuri de bază ale credinței creștin-ortodoxe. Cei care se identifică de o altă religie creștină – protestanți, romano-catolici, neoprotestanți – tind să declare mai des faptul că ei cred în Dumnezeu. Peste 60% din tineri susțin că respectă sărbătorile religioase și se roagă, însă numărul celor care țin post, se spovedesc sau merg la slujbă săptămânal este mult mai scăzut. Fetele tind să fie semnificativ mai religioase decât bărbații – atât în termeni de spiritualitate, cât și în termeni de conformare la canoanele bisericești obișnuite. Fetele tind să fie mai conservatoare decât bărbații în ceea ce privește abstinența sexuală înainte de căsătorie și poziția față de avort.