Emil Marius Pașcan

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Bună dimineața, distinși colegi!

Declarația mea politică de astăzi este un poem inclus în cartea mea de versuri „Voința de a fi”.

Se intitulează „Miez de țară...”.

Miez de țară, miez de țară, Stai în cumpănă amară Ți-au pierit toți voievozii Și-ai rămas doar cu nerozii, Te parcurg trădări prin sânge Vezi o țară care plânge Și te-ntrebi, unde-s bărbații Care ne-au unit ca frații? Molimă e suferința Și jug greu e neputința, Te-au vândut ca pe pomană, Glie de sânge sărmană, S-au îmbuibat politrucii, Te conduc toți eunucii, Ipocriții și veroșii, Târfele și mincinoșii... Plâng strămoșii pe sub brazdă Cum un neam atâtea rabdă? Să ajungi de rangul doi Fără neam, fără război, Un popor aproape sclav Altă dată atât de brav... Stai îngenuncheat, Ioane, De străine lighioane, Ești o marfă de consum Vândută la colț de drum, De fapt, nu mai ești țăran, Ești iobag european! Strângi din dinți în bătătură Rămas fără arătură, Uitat de rostul de-acasă, De credința luminoasă. Lacrimă istoria, Ai uitat victoria! Neam de țară, neam de țară, Crucea ta e prea amară Un destin te-a cotropit Un destin te-a învrăjbit. Ce folos că ești român Dacă nu ești și stăpân, Pe ograda părintească Și pe truda ta lumească? Te pleci ca un umilit, Datornicul covârșit, Jecmănit la ceas de noapte Și rămas fără dreptate... Te tot uiți la mămăligă Temător și cu obidă Era bărbată cândva Și știa a exploda.

Să nu ne pierdem nădejdea, să iubim România, să luptăm pentru ea, s-o apărăm! La mulți ani, români! Deputat al PMP de Mureș, Marius Pașcan.