Ion Eparu

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Bună dimineața, stimați colegi!

Declarația politică de astăzi mi-a fost inspirată de unul dintre referatele Comisiei Europene sau materialele de la Comisia Europeană pe care le-am aprobat săptămâna trecută. Am constatat însă și ieri că în această tematică și UNICEF-ul este extrem de preocupat și, ca atare, vă rog să-mi permiteți să dau citire materialului.

Am intitulat declarația politică „Cercetarea, cheia progresului economic”. Stimați colegi,

Cercetarea, indiferent de domeniu, reprezintă evident primul pas către progres. Inovarea, prin crearea unor noi produse și servicii, aduce cu sine stabilitatea, dar și creșterea economică a unui stat. Conform documentului furnizat de către Comisia Europeană, „Cercetarea și inovarea, ca surse de reînnoire a creșterii”, România se situează printre țările cu cele mai reduse investiții în domeniul cercetării pe cap de locuitor, cheltuindu-se de aproape 20 de ori mai puțin decât media europeană. Astfel, suntem departe de a ne îndeplini obiectivele naționale ale Programului Europa 2020 cu privire la cercetare și dezvoltare.

Din cauza cheltuielilor bugetare reduse alocate cercetării, e din ce în ce mai greu ca România să devină competitivă pe plan european. Tinerii s-au îndepărtat de știință, îndreptându-se masiv către specializări economice, specializări care le oferă oportunități imediate pe piața muncii. În schimb, cei care și-au dorit cu adevărat o carieră în cercetare au ales drumul străinătății, inteligența tinerilor români fiind recunoscută peste tot în lume, fapt care este deja de notorietate. Astfel, în raport cu anii precedenți, numărul cercetătorilor români este în scădere, doar 0,3% din totalul forței de muncă fiind angajați în cercetare-dezvoltare.

Conform Strategiei naționale de cercetare, dezvoltare și inovare 2014–2020, se dorește ca, până în 2020, România să aloce treptat cheltuielilor publice destinate cercetării până la 1% din PIB, iar numărul cercetătorilor români din sectorul public să ajungă la 17.000. Putem susține astfel faptul că, inclusiv în anul 2020, cercetarea nu va fi suficient finanțată, în condițiile în care Finlanda, spre exemplu, alocă în prezent cercetării 3,78% din PIB.

Universitățile, de asemenea, se confruntă cu problema lipsei fondurilor. Nu au mai primit fonduri instituționale pentru activitatea de cercetare din anul 1994, singura sursă de finanțare fiind finanțarea pe proiect. Noua lege a educației și-a propus să modifice sistemul de evaluare a universităților și să separe universitățile axate pe cercetare de cele orientate spre educație. Acest lucru ar fi permis realizarea finanțării instituționale pentru universitățile orientate spre cercetare, alocându-se fonduri în funcție de performanțele cercetării. După cum bine știm însă, clasificarea respectivă a fost contestată și finanțarea, în această modalitate, s-a oprit. Chiar dacă s-a făcut evaluarea, nu s-a schimbat sistemul de finanțare. Așadar, conform profilului de țară al României, realizat de Comisia Europeană, universitățile românești au rezultate slabe, conform tuturor clasamentelor internaționale importante în privința cercetării.