Vasile Gudu

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Bună dimineața, stimați colegi și stimate colege! Declarația politică de astăzi am intitulat-o „14 noiembrie – Ziua Dobrogei”.

Ziua de 14 noiembrie are o semnificație specială pentru Dobrogea. La 14 noiembrie 1878, regele Carol I proclama alipirea Dobrogei la patria-mamă. Sâmbătă, 14 noiembrie 2015, se împlinesc 137 de ani de la unirea Dobrogei cu țara. Ca urmare a unui proiect de lege inițiat de toți parlamentarii dobrogeni, Camera Deputaților a adoptat, cu largă majoritate de voturi, în ședința din 9 septembrie 2015, ca data de 14 noiembrie să fie instituită ca Ziua Dobrogei. La finele secolului al XIX-lea, Dobrogea a revenit la statul român, după terminarea războiului ruso-otoman din perioada 1877–1878, consemnat în istoria României drept Războiul de Independență.

Conform prevederilor Tratatului de pace de la Berlin din iulie 1878, Dobrogea, incluzând Delta Dunării și Insula Șerpilor, urma să revină României după retragerea autorităților militare ruse care se aflau la acea dată în provincie. Pe 10 noiembrie 1878, regele Carol I a semnat primele decrete de numire a funcționarilor administrativi în Dobrogea, astfel încât Nicolae Catargi a fost numit guvernator al zonei, în timp ce Remus Opreanu și George Mihail Ghica au devenit prefecții județelor Constanța și Tulcea. Carol I spunea, în cuvântarea ținută pe 14 noiembrie 1878, că „anexarea Dobrogei va deschide țării un nou izvor de bunăstare”.

Anterior acestui eveniment, pe 24 ianuarie 1859, sub conducerea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, se înfăptuia Mica Unire, unirea principatelor Moldova și Țara Românească. Cele două evenimente au marcat începutul Marii Uniri, eveniment ce a avut loc pe 1 Decembrie 1918, dată sărbătorită drept Ziua Națională a României. România a preluat administrația Dobrogei de Nord de la Rusia în data de 14 noiembrie 1878, când trupele române au trecut Dunărea spre a lua în posesie noua provincie.

Într-o proclamație emisă pe data de 14 noiembrie 1878, cu ocazia alipirii Dobrogei, domnitorul Carol I garanta tuturor locuitorilor provinciei: „Voi de acum atârnați de un Stat, unde nu voința arbitrară, ci numai legea desbătută și încuviințată de națiune hotărește și ocârmuiește. Cele mai sfinte și mai scumpe bunuri ale omenirei, viața, onoarea și proprietatea,

sunt puse sub scutul unei constituțiuni pe care ne-o râvnesc multe națiuni străine. Religiunea voastră, familia voastră, pragul casei voastre vor fi apărate de legile noastre și nimeni nu le va putea lovi fără a-și primi legiuita pedeapsă.”

Astfel, istoria Dobrogei, parte a istoriei întregului pământ românesc, demonstrează cu putere un adevăr fundamental: acela că jugul asupririi străine poate frâna sau întârzia pentru un timp evoluția unui popor, dar nu poate împiedica realizarea aspirațiilor sale legitime – cucerirea libertății și unității, asigurarea progresului social –, dacă el este hotărât să lupte până la capăt cu fermitate și eroism.