Mircea Lubanovici

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Ca parlamentar român, membru al Comisiei pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale și membru al Grupului de rugăciune din Parlamentul României, precum și în calitate de reprezentant al românilor din mai multe țări libere, doresc să reafirm că libertatea nu este un dar al oamenilor, ci este darul pe care Dumnezeu ni l-a dăruit nouă, oamenilor. Se pare că sentința filozofică lansată în secolul trecut de André Malraux, care spunea: „Secolul al XXI-lea va fi religios sau nu va fi deloc!”, este mai actuală azi decât oricând, chiar dacă am fi înclinați s-o considerăm exagerată, dată fiind desacralizarea societății contemporane. Pentru toate acestea, dar mai ales în calitate de creștin practicant, mă simt alături de toți aceia care mai suferă pentru credința în Dumnezeu și în secolul nostru!

De aceea, vestea că într-o închisoare din Iran un creștin, Yousef Nadarkhani, a fost condamnat la moarte pentru crima de a fi devenit creștin pare a fi din Evul Mediu. Alegerea credinței – făcută încă din adolescență – nu este sancționată ca atare în legile statului iranian, ci doar într-o sentință sau fatwă a fondatorului Revoluției iraniene din 1979. Mai mult decât atât, el nu este doar un simplu creștin, ci este preotul, păstorul unei comunități formate din peste 400 de creștini, fapt pentru care a și fost arestat încă din 2009, când a încercat să obțină autorizația pentru legalizarea bisericii pe care o conduce.

Remarcabil este că – asemenea martirilor creștini din Imperiul Roman – Yousef Nadarkhani a refuzat să se lepede de credința creștină, deși era amenințat cu pedeapsa capitală. O astfel de situație este inadmisibilă într-o țară care se vrea parte a Organizației Națiunilor Unite, cu atât mai mult cu cât Iranul este și semnatar al Declarației universale a drepturilor omului.

Considerăm că niciun popor nu poate trăi în libertate politică dacă nu permite mai întâi oamenilor să-și aleagă propria credință religioasă. Libertatea religioasă este expresia libertății politice! Această convingere ne-am aștepta să fie cu atât mai puternică în Iran, cu cât poporul iranian este urmașul unui popor biblic, persanii, popor care a dat o cultură atât de valoroasă.

Și poporul român a avut martiri care și-au dat viața pentru credință. Demn de remarcat și de amintit este exemplul domnitorului Constantin Brâncoveanu, care a refuzat să se lepede de credința în Domnul Iisus Christos, preferând să fie decapitat împreună cu cei patru fii ai săi. De asemenea, perioada comunistă a dat nenumărați martiri care au preferat să moară decât să renunțe la credința lor în Dumnezeu.

Nu putem să trecem sub tăcere suferințele fraților noștri în credință din Iran și de aceea facem un apel către toți liderii și credincioșii din România să ni se asocieze în rugăciune, indiferent de biserica de care aparțin. Nu putem uita faptul că, până nu demult, și în România credincioșii au fost persecutați de un guvern comunist care Îl sfida pe Dumnezeu și care până la urmă a fost judecat de Dumnezeu.