Florica Cherecheș

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Manualul unic propus de un ministru unic!”.

Săptămâna trecută am aflat de pe site-ul Ministerului Educației Naționale că ministrul educației, Liviu Pop, se va afla la Oradea, pentru o dezbatere regională pe Legea manualului școlar.

Cu gândul că voi afla motivația din spatele emiterii unui astfel de proiect absolut deplasat, mi-am manifestat intenția de a participa și eu, ca vicepreședinte al Comisiei pentru învățământ, la această dezbatere, mai ales că se desfășura în orașul meu.

Mare mi-a fost dezamăgirea când inspectorul școlar general mi-a spus că nu sunt bine-venită la dezbatere, pentru că nu e publică, ci internă. Iar eu, evident, se pare că sunt externă, nu am ce căuta la o astfel de întâlnire!

Dezbaterea de patru ore, organizată la cel mai luxos hotel din Oradea, în prezența reprezentanților din 13 județe, a fost una considerată de domnul ministru drept „serioasă”, deși participanții au spus că nu s-a intrat prea adânc în conținutul Legii manualului școlar. Și nici nu aveau în ce, pentru că textul de trei pagini al legii este atât de general și de ambiguu, încât e dificil să spui ceva despre el.

Cât despre manualul unic, e o aberație, care nu crește calitatea actului educațional în România, ci dimpotrivă.

Eliminarea competiției în elaborarea manualelor și desemnarea Editurii Didactice și Pedagogice drept singura abilitată să producă manuale, deși e cea mai puțin performantă, toate acestea sunt apucături comuniste, din vremuri de tristă amintire.

Manualul unic produs de editura unică ne întoarce în timp și ne îndepărtează de sistemele performante de învățământ din vestul Europei, cele care pun accentul pe dezvoltarea potențialului fiecărui copil, pe formarea unei atitudini prielnice învățării pe tot parcursul vieții și care încurajează setea de cunoaștere și oferă alternative pentru fiecare personalitate.

Manualul unic limitează dreptul elevilor și al profesorilor la informație și cunoaștere, pentru că nu formează capacitatea de selectare și discernământ și nu dezvoltă o gândire critică.

De asemenea, el nu ia în calcul dinamica permanentă de schimbare din învățământul preuniversitar.

Este o jignire la adresa profesorilor, care sunt, astfel, considerați incapabili de a-și selecta manualele pe care vor să le folosească, care li se par mai potrivite sau mai adecvate zonei sau școlii în care-și desfășoară activitatea.

De asemenea, prevederea că elevii vor avea manuale tipărite pe băncile lor doar dacă părinții vor solicita acest lucru în scris, cu șase luni înainte, este bizară, ca să nu spun sfidătoare.

Ce se întâmplă cu copiii care intră în clase pe parcursul anului școlar, se reintegrează după o perioadă de întrerupere sau revin în țară după o perioadă de absență sau la școală, după o boală mai lungă?