Florica Cherecheș

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Școala centrată pe copil”.

Am participat recent la o conferință cu tema „Ce-i lipsește educației din România”, organizată de Școala RomânoFinlandeză, în care ambasadoarea Finlandei a prezentat cele trei elemente fundamentale ale sistemului lor de învățământ, cel mai performant din lume.

Ne-a spus că profesorii se bucură de un statut foarte apreciat de societate, că sunt buni profesioniști, implicați în toate deciziile care privesc școala și că au independență totală în predare, evaluare și folosirea metodelor pedagogice dorite.

Al doilea element fundamental îl constituie utilizarea metodelor de predare care i se par profesorului cele mai potrivite pentru a-și atinge obiectivul educațional. Profesionalismul dascălilor coroborat cu ingeniozitatea metodelor de predare fac ca abandonul școlar să fie extrem de scăzut în Finlanda, unde 99,7% dintre elevi încheie cu succes școala.

Al treilea element distinctiv îl constituie evaluarea elevilor care nu suferă comparație cu niciun alt sistem, și se desfășoară zilnic și aproape niciodată. Elevii sunt observați și evaluați zilnic de profesorii lor, fără ca acest lucru să pună presiune pe ei, prima evaluare formală fiind la sfârșitul gimnaziului.

Elevii merg cu plăcere la școală, simt că sunt respectați și ajutați să-și găsească un drum în viață și li se trezește interesul pentru a citi și a studia toată viața. Elevii au încredere în profesorii lor, așa cum au și părinții, iar școala comunică în permanență cu ei.

Finlanda alocă 11% din PIB pentru învățământ și nu permite implicarea politicului în educație, astfel că toate partidele susțin investiția în educație, considerând-o esențială pentru viitorul națiunii.

Pare de domeniul fantasticului, dar se întâmplă într-o țară aflată la nici 2.000 de km distanță, care acum 40 de ani se găsea la același nivel al sistemului de educație cu România.

Între timp, în România 40% dintre elevi sunt analfabeți funcțional; aproximativ 18,5% abandonează școala; peste 100.000 de tineri între 15 și 19 ani se pierd în fiecare an; 2.418 clădiri aparținând unor unități școlare nu au grup sanitar în interior; 1.000 de unități școlare riscă să fie închise. Între timp, în România sectorul privat cere cu insistență meseriași, iar sistemul educațional se încăpățânează să producă absolvenți în domenii fără căutare pe piața muncii. Între timp, în România programele de tip „Școală după școală” sau „Masa caldă” sunt o raritate. Între timp, în România mulți copii abandonează școala după clasa a opta, pentru că familia nu îi poate ține la liceu la oraș, iar statul nu le decontează integral naveta, nu le oferă gratuit cazare și masă și nu promovează în mod atractiv învățământul profesional dual.

Într-o lume a diversității, România conferă prin lege dreptul de monopol pe piața de manuale celei mai slab cotate edituri și legiferează manualul unic.