Sonia Maria Drăghici

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația mea politică de astăzi se numește „Prinde orbul, scoate-i ochii!”

Stimate domnule președinte de ședință,

## Stimați colegi,

Am fost cu toții îngrijorați de informațiile apărute în media din cursul săptămânii trecute privind starea pacienților infectați nosocomial în spitalele din România. Cunoaștem de mult situația spitalelor și criza financiară din sistemul sanitar românesc. Oamenii cu bani ocolesc cât pot spitalele din țară, nu pentru că nu li se poate pune un diagnostic, ci pentru că nu pot fi internați în condiții de confort și siguranță.

Ca medic de spital de peste 20 de ani m-am lovit de nenumărate ori de refuzul pacienților de a se interna în spital, chiar în condițiile de internare obligatorie. De ce? Pentru că în niciun regim nu s-au alocat suficiente resurse pentru buna

funcționare a unităților spitalicești, pentru că în toate regimurile au existat preferențialități regionale, diferențe neprincipiale între specialități, potentații sistemului sanitar s-au îngrijit mai mult de bunăstarea proprie decât de cea a pacienților, mereu pe fondul unei sărăcii lucii.

România se află în prezent într-o situație dramatică privind bugetul pentru sănătate. Subfinanțarea spitalelor românești este atât de accentuată, încât, din sumele alocate, un procentaj de peste 80% se cheltuie cu salariile. Din ce rămâne abia se pot finanța activitățile curente – plata utilităților, consumabilelor, medicamentelor etc. Nici nu poate fi vorba de investiții majore, cum ar fi cele legate de modernizarea circuitelor, a sistemelor de supraveghere și prevenire a infecțiilor de spital.

În igiena spitalicească și mai precis în blocurile operatorii, tratamentul aerului joacă un rol primordial pentru a permite protejarea zonei cu risc împotriva oricărei contaminări microbiologice – protejarea pacientului pe masa de operație, evacuarea gazului anestezic inflamabil –, pentru a asigura confortul echipei chirurgicale și a pacientului, pentru a respecta o diferență de presiune între blocul operator și sălile alăturate, așa cum se face în spitalele europene. Aceasta necesită însă investiții de milioane de euro, pe care nu și le-au permis decât câteva spitale private.

Infecțiile nosocomiale sunt cele dobândite de pacient în cursul actului medical, inclusiv al spitalizării. În România, rata declarată a infecțiilor nosocomiale nu reflectă realitatea, din cauza sistemului deficitar de raportare. Se înregistrează, astfel, un nivel oficial mult sub media europeană, în condițiile în care spitalele din România sunt considerate a fi între cele mai expuse din Europa la riscul de infecții cu germeni rezistenți la antibiotice. Aceste infecții nu se raportează și fiindcă medicii se tem de sancțiuni, iar spitalele se tem de pierderea finanțării din cauza scandalului mediatic ce s-ar genera. Dimpotrivă, în străinătate, asemenea incidente sunt abordate firesc, spitalul respectiv primind finanțare suplimentară pentru îmbunătățirea planului de acțiune împotriva infecțiilor nosocomiale.