Florica Cherecheș

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Declarația mea politică de astăzi se intitulează: „Educația, încotro? Dar copiii noștri?”.

Realitatea demonstrează zilnic cât de nocive sunt deciziile luate în pripă de actuala coaliție de guvernare, din rațiuni pur populiste, fără consultare publică, fără dezbateri parlamentare adevărate. Ele sunt cu atât mai nocive cu cât își produc efectele asupra sistemului educațional și implicit asupra prezentului și viitorului copiilor noștri. Vă voi da doar câteva exemple:

– politizarea excesivă a învățământului, prin demiterea unor inspectori școlari generali care își ocupaseră poziția prin concurs, iar recent, pentru cei repuși în funcții de instanță, prin calificative nesatisfăcătoare, care să conducă la o nouă demitere a lor, cu falsificarea fișelor de evaluare, din spusele lor;

– alocarea unui buget insuficient, care menține un sistem neadaptat zilelor noastre, cu o infrastructură învechită, fără echipamente moderne de predare, care ne face campioni la abandonul școlar și ne alungă copiii din țară;

– nenumăratele modificări în domeniul fiscal și al salarizării, care au dus la adevărate anomalii în sistemul educațional, cum ar fi profesorii, cărora li s-a cerut să completeze declarații că renunță la plata orelor suplimentare, sau persoanele care în ziua de salariu au trebuit să vină cu bani de acasă;

– ordine de ministru care încalcă Legea educației și permit elevilor să participe la bacalaureat atât timp cât nu sunt absolvenți sau le cer elevilor din clasa a XII-a să dea de două ori probele de competențe, dacă vor să dea bacalaureatul mai devreme, în sesiune specială;

– măsurile impuse prin stabilirea unui cost standard insuficient au făcut ca multe școli să se desființeze sau să fie comasate clase diferite și, astfel, unii elevi să fie pur și simplu privați de dreptul la educație;

– organizarea juridică a ministerului este una anacronică, depășită, nespecifică provocărilor acestui deceniu;

– ordonanțe de urgență care îngrădesc dreptul la angajarea unu la unu în unitățile de învățământ.

Și exemplele ar putea continua, din păcate, pentru că se iau decizii fără a se anticipa efectul pe care îl produc. Nu cred că cineva a anticipat ce efecte negative va produce, de exemplu, aprobarea structurii anului școlar viitor la 34 de săptămâni de școală. Mi-e greu să cred că ele nu sunt cunoscute celor care au decis acest lucru. În învățământul tehnologic, numărul orelor de predare a disciplinelor din trunchiul comun este invariabil, nu depinde de numărul săptămânilor din anul școlar, prin împărțirea numărului total de ore la 34 de săptămâni, nu la 36, cum era de obicei unde există învățământ tehnologic. Creșterea numărului de norme didactice implică o creștere a anvelopei salariale, însă costul standard pentru acest tip de învățământ rămâne cel stabilit. Cu alte cuvinte, pentru a se încadra în buget, conducerile unităților de învățământ vor fi nevoite să reducă și mai mult cheltuielile. Dacă mai e posibil așa ceva...