Radu Zlati

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația mea politică de astăzi se numește: „În politică, la fel ca în viață, nu merită să trăiești în genunchi”.

Domnule președinte de ședință, Stimați colegi, câți sunteți,

Zilele trecute, în Consiliul JAI, România a fost pusă în fața unei decizii pe care nu a dorit-o. Prin aritmetica votului, țării noastre i s-a impus o cotă obligatorie de, zic eu, așa-numiți refugiați, care vor fi relocați din alte state membre ale Uniunii Europene.

Nu avem decât două soluții. Prima soluție, aparent cea mai ușoară, este ca noi, românii, să ne supunem acestei decizii a majorității, exprimată în Consiliul JAI, să ne conformăm acesteia chiar dacă Președinția României, Guvernul, majoritatea partidelor politice și a populației consideră că numărul alocat României este prea mare pentru capacitatea de absorbție a statului român, față de veniturile statului român, și, mai presus de aceste fapte evidente, toți cei enumerați consideră că impunerea unor cote obligatorii unui stat suveran încalcă drepturile României în cadrul unei Europe încă a națiunilor.

O a doua soluție este ca, în marja de libertate pe care încă o mai avem, să rezistăm acestui – din punctul meu de vedere – „diktat”.

Putem, de pildă, urma exemplul statului slovac, și anume să atacăm decizia JAI și cotele obligatorii, stabilite sub imperiul Consiliului European, la Curtea Europeană de Justiție. În Europa unită, justiția încă mai domnește, nu doar interesele înguste ale unora sau politicile europene pornite din slăbiciunea congenitală a unei politici externe și de apărare comună europene, existente mai degrabă pe hârtie decât în realitate.

În acest context, dacă președintele Klaus Iohannis își mai menține poziția clar exprimată, rațională, națională, politică curajoasă, poziție care consta inițial în respingerea principiului și a practicii cotelor obligatorii de refugiați și în promovarea principiului cotelor voluntare, atunci Parlamentul poate oferi Președintelui României un sprijin valoros, prin votarea unei rezoluții de politică externă care să poată fi invocată de către reprezentanții statului român în viitoarele tratative și negocieri cu partenerii noștri europeni.

Dragi colegi,

Indiferent de culoare politică, să ne readucem aminte, în aceste momente de criză, nu doar de politică internațională, ci și de politică internă europeană și autohtonă, de strămoșii noștri, care măcar atât ne-au învățat în ceea ce privește politica unui stat suveran care își mai merită numele, faptul că nu merită să trăiești în genunchi. Căci „Capul ce se pleacă sabia nu-l taie, / Dar cu umilință lațul înconvoaie!”.

Vă mulțumesc.

Radu Zlati, deputat PNL.