Gheorghe Antochi

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația mea se intitulează „Școala românească are uniformă”.

Deși au trecut aproape 22 de ani de când uniforma nu mai este obligatorie în școala românească, la o privire ceva mai atentă poți observa cu ușurință că uniforma nu a dispărut. Și nu este una pentru care să opteze elevii, profesorii sau părinții. Uniforma școlară din România este una întunecată, fumurie, care aduce cu aceea a oamenilor îndoliați!

Unii le spun elevilor „tâmpiți” și acreditează ideea că toți cei care au picat bacalaureatul nu știu să scrie corect și că ultimele generații care au trecut bacul l-au trecut... pe sub mână.

E adevărat că de pe băncile școlilor ies prea puțini tineri utili în vreun fel societății. Tot astfel, și de pe băncile facultăților. Și totuși, cine i-a îmbrăcat în această uniformă lipsită de orice viitor?!

A întrebat cineva un elev care a luat nota 2 la bacalaureat cu ce medie a intrat la liceu?

Problema, precum știți, e de vreo 22 de ani. Dacă am îngropat industrii și sectoare întregi, în tot acest timp n-am investit mai nimic în învățământ, așa că astăzi este un nonsens să mai vorbim despre educație: e tare greu să o găsești, de altfel, în jurul tău!

Învățământul a tot decăzut, iar profesorii, cu salarii de mizerie, poartă chiar și ei uniforma lălâie a copiilor mari și neajutorați pe care i-au lăsat în libertate. Generațiile tinere de astăzi au din ce în ce mai puțini câștigători. Restul, marea masă a perdanților, pot fi, în cel mai bun caz, norocoși. Norocoși pentru că au părinți ce au făcut performanță într-un sistem de învățământ care funcționa după reguli respectate.

Nu cred că există prea multe regrete pentru sistemul de învățământ de dinainte de Revoluție care era, de asemenea, contaminat de mentalități nesănătoase, însă și în vremea noastră, înainte să înceapă școala, copiii dârdâie așteptând ministrul învățământului sau alt reprezentant al guvernanților să „taie panglica” noului an școlar! Singurul regret adevărat poate fi faptul că pe vremuri se încuraja performanța, iar respectul față de profesori era respect. Din partea oricui!

În ultimii 22 de ani învățământul a produs mai degrabă persoane incapabile să gândească cu propriul cap. Le-am introdus media școlară generală drept criteriu de a accede în alt ciclu de învățământ. Astfel, le punem în cârcă o presiune imensă, cotidiană, a notelor. Unii dintre ei, puțini la număr, cară în cârcă, în fiecare zi, un rucsac de prea multe kilograme, după ce seara au învățat până târziu. Alții, cei mai mulți, au clacat. Deși 7 și 8 sunt note bune și înseamnă că au învățat, pe ei nu îi ajută, le strică media. Așa că au învățat să fure, să copieze. E drept că există și alt fel de tineri, cu părinți mai bine adaptați vremurilor, cărora le dăm ocazia să «achiziționeze» fie o notă mai mare, fie chiar o diplomă universitară! Pe copiii de astăzi nu-i privăm doar de educație, ci și de copilărie.