Emilian Valentin Frâncu

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Declarația politică de astăzi am intitulat-o „Turul al II-lea al prezidențialelor – despre mită electorală și fraudarea alegerilor”.

În ultimele zile, principalele subiecte de dezbatere în mass-media, și nu numai, au fost mita și frauda electorală. Simptomatică pentru Balcani, în general, și pentru România, în particular, incorectitudinea procesului electoral devine o problemă majoră atunci când diferența dintre competitori este mai mică de un procent. Dovezile sunt numeroase și binecunoscute.

Ca să luăm un exemplu recent, la alegerile europarlamentare din iunie toate partidele participante au depus la BEC plângeri și contestații cu privire la practicarea mitei electorale și a fraudei electorale de către celelalte partide, ridicând, în special, problema turismului electoral.

Interesant însă, deși nu a negat contestațiile în sine, Biroul Electoral Central a decis: toate anomaliile electorale și democratice nu au putut influența semnificativ rezultatul alegerilor. În aceste condiții, este legitim să ne întrebăm: oare de câte voturi fraudate și/sau vândute/cumpărate era nevoie ca să se declare că alegerile au fost fraudate și că trebuie, în consecință, anulate?

Același lucru poate fi spus și despre turul al II-lea al alegerilor prezidențiale. În retrospecție, imaginile de duminică-seara sunt de-a dreptul grotești: domnul Traian

Băsescu anunța câștigarea celui de-al doilea mandat înaintea publicării oficiale a exit-poll-urilor, care îl arătau ca învins, și îndemna la calm în așteptarea rezultatelor oficiale, pe care, evident, conta. De unde știa domnul președinte ce va indica numărătoarea BEC este o întrebare al cărei răspuns ar vrea să-l știe peste cinci milioane de români care l-au votat pe Mircea Geoană.

Abaterile de la legile și normele electorale au fost atât de numeroase și flagrante, încât au ilustrat o adevărată mașinărie de vot portocalie, susținută puternic de aparatul de stat. Desprinsă, parcă, din faimoasa replică din „Titanic Vals” – „Nu contează cine votează, contează cine numără voturile!”, situația creată în urma scrutinului de duminică este un afront adus democrației, o înjosire a electoratului și o dramă, în genere, pentru România.

Ce s-ar putea face pentru remedierea acestei probleme? Soluții pentru viitor există: introducerea votului obligatoriu, renunțarea la secțiile speciale sau introducerea unor cartele de identificare electronică, care să împiedice _de facto_ votul multiplu, aplicarea de măsuri drastice celor care au fost prinși încălcând normele electorale. Poate, în acest fel, se va diminua flagelul mitei electorale, care-i transformă pe mulți în infractori, cu voie sau fără voie.

Cât despre aceste alegeri, având în vedere că diferența dintre cei doi este infimă, greutatea fraudei electorale rămâne evidentă pentru toată lumea: frauda a decis viitorul Președinte al României.