Sorin Constantin Lazăr

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația politică din această săptămână, susținută astăzi, se referă la relația româno-maghiară.

Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor,

În urmă cu ceva zile, pe 15 martie, s-a sărbătorit Ziua Maghiarilor de Pretutindeni. Am auzit cu această ocazie discursuri care mai de care mai sensibile, prin care maghiarii erau îndemnați să lupte pentru libertate, prin care li se spunea că și astăzi sunt mulți cei care vor să le ia libertatea, vor să le îngrădească drepturile, vor să-i facă slugi.

„Mesajul pe care-l transmitem astăzi tuturor este acela că noi nu dorim să fim liberi pentru a lua din libertatea altora. Noi spunem că vrem și putem să fim liberi împreună și le cerem, le pretindem, în modul cel mai hotărât, să nu vrea să ne ia limba, să nu vrea să îngrădească folosirea limbii noastre materne și vrem să dea și o recunoaștere oficială limbii maghiare în Transilvania, acolo unde trăiește comunitatea noastră maghiară, iar acest lucru să apară scris și în Constituția țării. Le cerem să nu vrea să ne priveze de simbolurile noastre naționale și comunitare, de steagul secuiesc, de steagul maghiar, pentru că nicio interdicție, nicio poruncă nu dă rezultate cu noi, pentru că nu permitem și vom apăra, vom ști să apărăm tot ceea ce i se cuvine fiecărui om liber, fiecărei națiuni libere.” Astfel a declamat președintele UDMR, Kelemen Hunor.

## Stimați colegi,

Ținem să le spunem colegilor noștri maghiari că nu există un conflict între români și maghiari, că noi respectăm toate aceste principii, că ei sunt liberi în țara noastră și că au aceleași drepturi și îndatoriri pe care le are orice cetățean al acestei țări, indiferent de naționalitate sau religie. Maghiarii din Harghita și Covasna se bucură de toate drepturile legale, constituționale: învățământ, ziare, administrație și justiție în limba maternă. Conducerea tuturor instituțiilor este asigurată de etnici maghiari, deci nu au ce să reproșeze statului român sau românilor. Autonomia culturală a minorității maghiare este o stare de fapt. E vorba de teatre, școli, presă, cultură în limba maghiară, multiculturalismul practicat la noi fiind un exemplu pentru întreaga Europă.

Ca și românii, etnicii maghiari din România sunt interesați, în primul rând, de un trai mai bun, de integrarea țării în Schengen, de mersul bun al justiției, de corectitudinea la nivel social. Nu e greu de observat că între majoritatea românilor și maghiarilor din Ardeal nu există un conflict. Este doar o imagine conflictuală pe care politicienii, uneori, vor s-o promoveze pentru a-și căuta susținători pentru programele lor politice. Ceea ce vedem cu ochiul liber este că românii și ungurii cooperează în cele mai diverse domenii, se înrudesc în continuare și, tot în continuare, își fac planuri de viitor.

Așa cum spunea un membru al USL la manifestația de la Cluj, „cu urcușuri și coborâșuri, românii și maghiarii au trăit și au muncit alături în Transilvania timp de secole. Avem aceleași aspirații de libertate și bunăstare, aceleași nemulțumiri și chiar același trecut. Încercările de dezbinare, de conflicte nu pot să aibă succes”.