Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Doamnelor și domnilor deputați,
Domnule ministru Constantin Niță,
Prezint în fața dumneavoastră moțiunea simplă „Sectorul energetic, ruinat de mafia PSD-istă”.
Astăzi este mai mult decât grăitor faptul că alianța USL a fost deosebit de otrăvitoare pentru România. USL a fost doar o strategie prin care s-au manipulat masele, păcălindu-i pe români cu promisiuni deșarte. Trebuie să admitem cu toții că a fost o strategie de marketing reușită. Românii, care veneau după o perioadă de austeritate economică, au fost mințiți! Acum românii știu că Guvernul PDL a fost obligat să ia acele măsuri, deși prețul plătit, dar și asumat, a fost pierderea susținerii electoratului. Așadar, românii și-au pus încrederea în această alianță și în promisiunile lor. Însă atunci când s-au văzut la guvernare, cei din USL nu au fost preocupați de soarta acestei țări, ci de împărțirea puterii și umplerea propriilor buzunare.
Ruperea alianței USL nu are la bază principiile de guvernare sau interesele românilor. Alianța nu a mai rezistat pentru că lupta pe ciolan a fost prea mare.
Una dintre cele mai aprige dispute din interiorul alianței USL a avut ca miză sectorul energetic, luptă pe care oricum PSD-ul o câștigase în fața aliaților politici din USL.
Domnul ministru Constantin Niță a promis un program care să asigure securitatea energetică a României. În realitate, domnul ministru Niță a ratat toate marile proiecte strategice ale României.
Acum, distinsul domn ministru Niță s-a ascuns la Ministerul Economiei și vrea să ne convingă că nu a fost niciun minut responsabil de soarta sectorului energetic din România și că nu va fi nici pe viitor.
Mai mult, a doua zi, așa cum bine știți, după ce a ajuns ministru al economiei în Guvernul Ponta 3, a început să-și tragă între competențe toate cele ce luase de la acest minister, pe vremea când era ministru delegat pentru energie.
Domnul ministru Niță a fost și este responsabil pentru soarta sectorului energetic, oricum s-ar vopsi și oricum îi va spune coaliției de guvernare. Domnul ministru Niță este, ca ministru al economiei, după cum bine a spus și Domnia Sa, coordonatorul Departamentului pentru Energie și responsabilul principal.
România a trecut, din păcate, de la intenția de a deveni un „pol energetic regional” la un „pol al instabilității și impredictibilității” sistemului energetic european.
Eșecul Proiectului „Nabucco” ne indică cât de importantă este inexistența unei capacități interne de reacție rapidă.
Lipsa unei strategii în urma eșecului geopolitic „Nabucco” alungă orice speranță ca România să-și dobândească în timp securitatea energetică.
România nu are o strategie energetică adaptată la situația geopolitică actuală. În acest moment, noi nu știm ce fel de energie își propune să producă România.
În vara anului 2013, domnul ministru Niță ne anunța că, până în toamnă, România va avea o nouă strategie energetică; în toamna anului 2013 am aflat de la domnul ministru Niță că ministerul pe care îl conduce nu are fonduri pentru elaborarea strategiei energetice a României. Totuși, spre sfârșitul anului 2013, același domn ministru ne anunța că a decis să externalizeze întocmirea strategiei energetice a României, cu termen începutul anului 2014, comandată, culmea!, în premieră, unei firme de consultanță din afara României, în condițiile în care în România există un corp de experți de elită în energetică: academicieni, universitari de renume.
Suntem, stimați colegi, în martie 2014, iar pentru Ministerul Economiei, Departamentul pentru Energie, pentru domnul ministru Niță anul încă nu a început, iar România nu are o strategie guvernamentală în ceea ce privește sistemul energetic.
Promisiunile domnului ministru au fost multe și, ascultându-le, chiar am fi putut să credem că sistemul energetic se va dezvolta. Promitea domnul ministru Niță o nouă strategie energetică, iar după aceea investițiile curgeau cu nemiluita: investiții în minerit, investiții în modernizarea centralelor termice, investiții în zona hidro, investiții în zona nucleară, investiții în sistemul de transport al energiei și al gazelor naturale și câte și mai câte.
Îl întrebăm pe domnul ministru Niță, azi, după doi ani de guvernare, câte din aceste proiecte s-au demarat. Răspunsul
dumnealui va fi că toate sunt în curs de promovare. Răspunsul corect îl știm cu toții, dragi colegi! Niciunul!
Domnul ministru Niță ne promite reducerea dependenței de importuri de resurse energetice primare, în contradictoriu cu orientările sale strategice spre centrale electrice pe hidrocarburi, spre importul de huilă și uraniu.
Lipsa strategiei atrage după sine starea critică a sistemului energetic național, a companiilor producătoare de energie, în special a celor pe cărbune.
Vorbea domnul ministru Niță despre modernizarea minelor de cărbune din Valea Jiului încă de anul trecut. În acest sens, nu s-a întâmplat nimic, iar Complexul Energetic Hunedoara se afundă în datorii la stat, datorii comerciale. Oare Domnia Sa cunoaște situația reală a Complexului Energetic Hunedoara sau știe numai ceea ce i se prezintă de către domnul director general Andronache, un director promovat pe criterii politice, fără o analiză a performanțelor sale la Minvest Deva, companie falimentară? Sau poate au contat numai implicațiile domnului director general în promovarea proiectului Roșia Montană.
Promitea domnul ministru Niță deschiderea unui nou zăcământ de uraniu. Când, domnule ministru, și cu ce surse de finanțare? Situația economico-financiară a Companiei Naționale a Uraniului nu e roză, așa cum v-o prezintă domnul Moraru, director general, membru al defunctei alianțe USL. Situația este însă neagră, iar rezervele deschise de uraniu sunt pe sfârșite.
Centralele termoelectrice, atât cele din Gorj, cât și cele din Hunedoara, au programele de conformare de mediu scadente. Ce se întâmplă, domnule ministru? Le închidem? Vorbim de grupurile 3 și 4 de la Cernavodă, vorbim de Tarnița-Lăpuștești, vorbim de cabluri electrice submarine. Toate acestea au rămas numai declarații pompoase la forumurile pe energie organizate săptămânal și plătite cu bani grei. Ne-am bucurat atunci când am listat acțiuni la Transelectrica, la Nuclearelectrica sau la Romgaz. Ce s-a făcut, oare, cu banii?
Cum privatizați, domnule ministru, Complexul Energetic Oltenia și Complexul Energetic Hunedoara, când aceste companii sunt într-o situație financiară precară? Cum le atrageți în proiecte de investiții, cu ce fonduri?
Lipsa de transparență în promovarea unor proiecte de interes național – mineritul, gazele de șist – reprezintă un element neprietenos cu mediul de afaceri din România, și nu numai.
Doamnelor și domnilor deputați, Domnule ministru,
Singura sarcină a dumneavoastră a fost monopolizarea sectorului energetic de către PSD.
Dovadă clară în acest sens este constituirea Departamentului pentru Energie. Acțiunea își are începuturile încă de anul trecut, când Guvernul a decis elaborarea unui proiect de lege conform căruia ministrului delegat pentru energie, șef al Departamentului pentru Energie din cadrul Ministerului Economiei, i se confereau atribuții exclusive în ceea ce privește inițierea și avizarea proiectelor de acte normative din domeniul energetic, respectiv contrasemnarea celor adoptate, eliminându-se prevederea legală, atunci în vigoare, potrivit căreia proiectele și legile respective trebuie supuse spre semnătură și aprobare, respectiv contrasemnătură, și ministrului economiei.
În traducere liberă, PSD putea iniția de unul singur, fără partenerii de guvernare de la PNL, acte normative de cea mai mare importanță atât pentru economie, cât și pentru bugetul de stat, cum ar fi privatizarea companiilor energetice de stat, subvențiile acordate producătorilor de energie regenerabilă sau legislația privind tarifele la curent electric și gaze naturale.
Constituirea Departamentului pentru Energie, condus de domnul Constantin Niță, a vizat exclusiv aducerea celor mai valoroase companii din sectorul energetic în subordinea directă a prim-ministrului Victor Ponta. Prin această manevră, PSD, în opinia noastră, a scurtcircuitat întreg sistemul energetic național.
O altă dovadă că PSD dorește să controleze direct sectorul energetic este transferul, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 6 din 12 februarie 2014, a companiilor Transelectrica și Transgaz de la Ministerul Finanțelor Publice, controlat la acea vreme de PNL, cred eu, la Secretariatul General al Guvernului, condus de PSD, de un coleg al domnului ministru Niță, PSD-istul Ion Moraru.
Acțiunea s-a petrecut în stilul mafiot cu care PSD ne-a obișnuit. Proiectul de ordonanță a fost adoptat într-o secretomanie totală! Proiectul nu a figurat nici pe agenda oficială a Guvernului și nici nu a fost anunțat odată cu alte decizii luate în ședința de guvern. Miniștrii Daniel Chițoiu – finanțe – și Andrei Gerea – economie –, propuși de PNL, la acea vreme, spre înlocuire, nu au participat, teoretic, la luarea deciziei, ca să nu mai amintim că nu a existat nicio dezbatere prealabilă.
Actul normativ de trecere a acestor companii la SGG s-a făcut cu încălcarea Legii nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României, în sensul că i se acordă SGG puteri sporite și e transformat din entitate fără personalitate juridică, conform art. 23, în acționar din partea statului.
Conform art. 22 din aceeași lege, SGG face parte din aparatul de lucru al Guvernului și are rolul de a asigura operațiunile tehnice aferente actelor guvernamentale. El deservește doar Guvernul și emite acte cu caracter individual, nu poate emite mandate AGA, cum va fi cazul pentru cele două companii.
Totodată, art. 33 din același act normativ prevede că „SGG îi pot fi date în coordonare sau trecute în subordine organe de specialitate ale administrației publice centrale, cu excepția ministerelor”, deci nu și a companiilor de stat!
Avem deci iarăși de-a face cu un abuz, iar mandatele și numirile date de SGG sunt nule de drept, ele fiind date de persoane fără calitate în acest caz.
Prin această ordonanță de urgență iese la iveală planul pus la punct de către PSD, de monopolizare a sectorului energetic, fără a ține cont de reglementările în vigoare sau de acțiunile minoritarilor, ori de faptul că aceste companii sunt listate la bursă și au un regim special!
Și investitorii de pe bursă au aflat ulterior, ordonanța de urgență nefiind în dezbatere publică, ci scrisă în laboratoarele PSD chiar înainte de adoptare, și au fost luați prin surprindere. Asta da stabilitate pentru investitori!
Nu au putut fura tot patrimoniul României prin falsa descentralizare, nu le ajunge acciza pe combustibil băgată pe gâtul românilor, așa că, acum, caută alte surse de furt!
Disputa pe aceste două companii a început încă din anul 2013, când Guvernul a aprobat, mai exact în martie 2013, transferul companiilor Transelectrica și Transgaz din administrarea Ministerului Economiei în administrarea Ministerului de Finanțe și tot Guvernul a elaborat un proiect de lege conform căruia ministrul delegat pentru energie, șef al Departamentului pentru Energie din cadrul Ministerului Economiei, primea atribuții exclusive în ceea ce privește inițierea și avizarea proiectelor de acte normative din domeniul energetic.
Avem, așadar, acest departament ce aparține PSD, însă ministerul era condus de PNL. PSD-ul însă nu a putut accepta să nu controleze în pur stil comunist toată țara și toate resursele!
Dată fiind cearta pe ciolan din USL și reîmpărțirea ministerelor, PSD a vrut să se asigure că nu va pierde controlul sistemului energetic.
Această ordonanță de urgență a Guvernului a fost emisă exact când certurile interne ale USL pentru reîmpărțirea ministerelor au făcut ca situația politico-administrativă să fie incertă și ilegală: nu aveam ministru al economiei – a demisionat, dar locul liber iniția acte normative!
Totodată, ordonanța de urgență scoate din competența Transelectrica companii profitabile – bursa de energie OPCOM și Formenerg –, trecându-le în administrarea Departamentului pentru Energie, deși acționarul minoritar – Fondul „Proprietatea” – s-a opus permanent de-a lungul timpului acestei operațiuni. De asemenea, aceeași reacție au avut-o și investitorii, care, în martie 2012, de bună-credință, au achiziționat 15% din acțiunile Transelectrica.
Nu e vorba de competențe. Nu e vorba de interes public. E vorba doar despre lupta internă din USL, de la acea vreme, pentru ciolan: România încă deține 73,51% din titlurile Transgaz, profit în anul 2012 de 74 milioane euro, și 58,69% din acțiunile Transelectrica, un profit înregistrat în 2011 de 22 de milioane de euro.
Chiar construcția acestui departament – Departamentul pentru Energie al ministrului delegat Constantin Niță – în opinia noastră este ilegală, iar transferul celor două companii din sectorul energetic în subordinea directă a premierului Ponta înseamnă amestecul PSD în sistemul energetic național.
Deja de a doua zi au blocat alegerea managementului profesionist, conform Ordonanței nr. 109/2011, așa cum se convenise cu Fondul Monetar Internațional, și au început să schimbe membrii Consiliului de Supraveghere al transportatorului de electricitate Transelectrica TEL.
Genetic, PSD este programat să controleze tot, să fure tot! Este ca un bolnav congenital. Pur și simplu nu se pot abține! Legile, regulile sunt pentru alții, nu pentru PSD!
Justificarea oferită de PSD pentru aceste mișcări – cum că legislația europeană nu permite ca producătorii și transportatorii de energie electrică și gaze naturale să aibă același acționar sau să fie entități distincte de reglementatorii redevențelor – este doar praf în ochi.
Abia acum se încalcă cu adevărat această legislație. Abia acum România atrage atenția și riscă procedură de infringement!
De ce? Ministerul Finanțelor nu este autoritatea competentă care stabilește redevențele pentru transportatorii de energie electrică și gaze naturale, ci Agenția Națională a
Resurselor Minerale, pentru că nu este vorba de stabilirea redevențelor pentru resursele din subsolul țării, ci de redevențele pentru concesionarea activelor din sistemul energetic național și de transport.
Or, nici Transelectrica, nici Transgaz nu sunt proprietare pe resurse sau pe sistemul de transport energetic, ci sunt administratorii acestor proprietăți. Acestea, domnilor, sunt proprietăți publice ale statului român.
Această agenție este ea însăși în coordonarea directă a prim-ministrului, precum și în subordinea, sub autoritatea SGG și a Cancelariei Primului-Ministru.
Mutarea bursei de energie OPCOM iarăși ridică mari probleme de legalitate. Departamentul pentru Energie controlează astfel atât producătorii, cât și furnizorii, dar și bursa pe care se fac tranzacțiile cu energie.
Doamnelor și domnilor deputați,
Cireașa de pe tort în această afacere a venit în urmă cu câteva zile, mai exact în 5 martie, tocmai de la Comisia Europeană, care a amendat OPCOM și Transelectrica cu un milion de euro pentru abuz pe poziție dominantă. Dar PSD nu vede nicio problemă! De furat să fie, restul nu mai contează! Ce legislație? Ce Uniune Europeană?
Guvernații au guvernat doar din dorința de a fura. România a trecut, din păcate, de la intenția de a deveni un „pol energetic regional” la un „pol al instabilității și impredictibilității” sistemului energetic european.
Lupta din USL pentru monopolizarea sectorului energetic s-a dat pe două fronturi. Avem cazul prezentat mai sus, prin transferul în afara legii al companiilor de stat, și mai avem înțesarea companiilor de stat cu oameni corupți, gata să căpușeze sistemul. Managementul profesionist a devenit un moft pentru actualul Guvern Ponta 3, iar corupția, o politică de stat.
Corupția din energie amenință sistemul cu falimentul.
Domnul ministru Niță se ocupă sistematic de distrugerea credibilității companiilor românești fanion, în pragul unor privatizări extrem de importante pentru România.
Episodul Hidroelectrica nu face decât să demonstreze ce se întâmplă când populezi consiliile de administrație cu oameni a căror singură recomandare este carnetul de partid. Avem situații similare la Complexul Energetic Oltenia, la Nuclearelectrica, la Electrica. Practic, tot sistemul energetic al României este populat nu de manageri profesioniști, ci de soli și pioni ai miniștrilor USL, puși acolo să își umple buzunarele și pușculița de partid.
Cazuri grave de corupție au guvernat, din păcate, pentru România, alianța USL-istă!
Cu puțin timp în urmă, fostul membru al directoratului Hidroelectrica, domnul Eugen Brădean, și-a recunoscut faptele și a fost condamnat la trei ani de închisoare, cu executare, de către Curtea de Apel București. Celălalt inculpat, Ioan Mihăilă, fost consilier al domnului ministru Niță, a fost condamnat la patru ani de pușcărie, cu executare.
Cei doi au fost condamnați pentru dare de mită și complicitate la luare de mită, bugetul de șpagă fiind, conform denunțătorului Remus Vulpescu, de 7.000.000 euro. Banii erau acordați pentru ca cei doi să favorizeze un contract bilateral pentru o perioadă de patru ani, prin care Hidroelectrica să vândă, sub prețul pieței, o cantitate de 7 milioane MWh energie electrică unei societăți comerciale.
Un alt caz de corupție în energie este cel al afaceristului Gruia Stoica, care este reținut în dosarul Complexului Energetic Oltenia. Omul de afaceri este urmărit penal pentru cumpărare de influență.
În anul 2013, luna mai, Complexul Energetic Oltenia a lansat public procedura de licitație pentru încheierea acordului-cadru și a contractelor subsecvente având ca obiect „Servicii de transport feroviar de cărbune” pentru sucursala Electrocentrale Craiova II, sucursala Electrocentrale Ișalnița și sucursala Electrocentrale Turceni.
La data de 17 ianuarie anul curent, Complexul Energetic Oltenia a transmis invitația de participare la procedura de licitație, cu depunerea în plic a ofertelor, organizată conform normelor interne ale autorității contractante, mai multor societăți, între care CFR Marfă și Grup Feroviar – SA București.
Licitația avea ca obiect prestarea de servicii de transport de cărbune pe o perioadă de trei ani, începând cu 1 aprilie 2014, cu o valoare estimată de 473 de milioane de lei, aproximativ 100 de milioane de euro.
Din rezoluția menționată a rezultat că există date și indicii temeinice potrivit cărora, la data de 22 ianuarie 2014, omul de afaceri Gruia Stoica, reprezentând Grup Feroviar Român – SA București, i-a oferit avocatului Boștină Doru Cătălin suma de 3.000.000 euro, în schimbul influenței pe care avocatul a lăsat să se creadă că o are, printr-un intermediar, asupra directorului CFR Marfă – SA.
Să nu care cumva să credeți, doamnelor și domnilor deputați, domnule ministru, că flagelul corupției a atins doar Hidroelectrica și Complexul Energetic Oltenia. Ne-am oprit la cele două exemple, fascinați fiind, într-adevăr, de modul extrem de „transparent” în care își împărțeau șpaga. Dar exemplele sunt nenumărate: Remin Baia Mare, Complexul Energetic Hunedoara, Nuclearelectrica, Transelectrica, Romgaz, Transgaz și exemplele ar putea continua.
Domnul ministru Niță a transformat guvernanța corporativă în lupta pentru ciolan!
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2011 a fost transformată de către USL într-un instrument pur politic. În loc să avem specialiști în conducerea acestor companii, domnul ministru Niță a creat noi locuri de muncă pentru politruci și clientelă politică, condamnând economia românească la degradare, insolvență și falimente.
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice, adoptată de Guvernul PDL, în contextul economic al începutului crizei economice și în concordanță cu înțelegerile și sub supravegherea Fondului Monetar Internațional, a Băncii Mondiale și a Comisiei Europene, s-a dorit a fi un instrument de creștere a eficienței operatorilor economiei de stat.
De asemenea, această ordonanță a fost elaborată pentru îmbunătățirea lichidității, solvabilității și funcționalității societăților comerciale și regiilor, dar și pentru o creștere a performanței managementului și o bună guvernare a sistemului economic.
Constatăm cu ochiul liber, dar și din analizele periodice ale FMI, Băncii Mondiale și Comisiei Europene, ale altor instituții financiare, ale analiștilor din mass-media și ale noastre, ale celor din Partidul Democrat Liberal, că toate societățile comerciale din sistemul energetic se zbat să supraviețuiască, ca urmare a scăderii veniturilor, a lipsei
resurselor materiale și financiare, a lipsei lichidităților, pentru a-și achita datoriile la furnizori.
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2011 s-a transformat într-un instrument politic de epurare în masă a conducătorilor societăților de stat, membri ai Consiliului de administrație sau directori executivi, unii dintre aceștia fiind numiți – culmea! – prin Ordonanța nr. 109, ajungându-se până la nivelul șefilor de birou și al șefilor de servicii.
De asemenea, a devenit un simulacru de recrutare și numire în funcții a unor persoane a căror primă calitate este aceea de a fi membri devotați ai defunctei USL.
Ordonanța de urgență nr. 109 reprezintă acum „calea legală” de încălcare a legii și a oricăror principii de management. A devenit instrumentul politic de împărțire teritorială și arondare a companiilor de stat la PSD, PC, UNPR și încă PNL.
Ne întrebăm cum au ajuns să conducă companii următoarele persoane și cât de „109” este această numire a lor în următoarele cazuri: Hidroelectrica – Mihail Stănculescu, membru PSD; Romgaz – Virgil Metea, membru PSD; Complexul Energetic Oltenia – bine cunoscutul Laurențiu Ciurel, membru PSD; Nuclearelectrica – Daniela Lulache, apropiată a Partidului Național Liberal; Electrica Distribuție Muntenia Nord – Darius Meșca, membru PSD; Electrica Distribuție Transilvania Sud – Ion Dobre, membru PNL; Electrica Furnizare – Mircea Pătrășcoiu, membru UNPR; Transelectrica – Doru Bucătaru, membru PNL; Electrica Serv – Eugen Davidoiu, membru PC; Electrica Distribuție Transilvania Nord – Ilie Țura, membru PC.
Și exemplele ar putea continua.
Guvernarea PDL a adoptat o legislație cuprinzătoare în ceea ce privește asigurarea unui management eficient al companiilor de stat, un management selectat independent, pe baza unor criterii clare și transparente.
Aveam legislația necesară pentru a selecta, în mod transparent, manageri profesioniști la companiile de stat. Aveam firme de resurse umane care să ne asiste. Avem consultanța Băncii Mondiale, astfel încât toate criteriile de selecție să fie echitabile, imparțiale și să asigure numirea celor mai competente persoane. Aveam deja un calendar de implementare.
Guvernarea USL și-a bătut însă joc de aceste angajamente, iar managementul privat a fost înlocuit cu un management politic, de partid. Ministerul Economiei a cheltuit sume impresionante de bani pentru a recruta directori la companiile de stat din subordine, directori care, în cele mai multe cazuri, sunt calificați de recomandările politice cu care au venit.
La a patra evaluare a implementării acordului stand-by, din februarie 2012, misiunea comună a Fondului Monetar Internațional, Banca Mondială, Comisia Europeană aprecia noua legislație și pașii deja făcuți pentru implementarea prevederilor guvernanței corporatiste. Acest lucru a fost statuat chiar în scrisoarea de intenție de la momentul respectiv.
A mai apărut însă astfel încă un element din ecuația cu multe necunoscute prin care a fost dat jos Guvernul Mihai Răzvan Ungureanu, și anume rămânerea în funcție a acelui Guvern era sinonimă cu eliminarea controlului politic asupra companiilor de stat. Noi eram în plin proces de implementare, în mod onest și corect, a managementului corporativ la
companiile de stat, în vreme ce rechinii politici țin cu dinții de numirile în funcții de conducere a unor indivizi al căror scop unic este acela de a alimenta propriile buzunare și pușculița de partid. Ce s-a întâmplat în octombrie 2013 cu cei doi indivizi reținuți de DNA și ulterior condamnați definitiv la trei și patru ani de pușcărie cu executare este extrem de grav pentru bruma de credibilitate de care se mai bucurau unele companii de stat din România. Mai mult, se întâmpla acest lucru, din păcate, exact în perioada în care ministrul pentru energie efectua o vizită foarte importantă în Statele Unite, ocazie cu care ne-am fi așteptat să se încheie parteneriate solide între țara noastră și Statele Unite în domeniul energetic. Rezultatul: consilierul ministrului rămas acasă este reținut pentru luare de mită!
Partidul Democrat Liberal consideră că domnul ministru Niță a ratat complet procesul de implementare a managementului corporativ la companiile energetice de stat.
Promisiunile de încurajare a investițiilor în energie s-au transformat în demență fiscală, făcând din România o țară tot mai puțin atractivă pentru investitori, din cauza lipsei predictibilității și stabilității fiscale.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.