Vasile Popeangă

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Dragi colegi,

Declarația mea politică se intitulează „Albă-ca-Zăpada umblă cu cioara vopsită”.

În marea dorință de prostire a electoratului spre îndeplinirea mărețului ideal băsist de eternizare la putere a PDL-ului, cu surle, trâmbițe și valuri de cerneală a dat Dumnezeu să fie scos din Guvern, în cele din urmă și spre binele unui popor de peste 20 de milioane de români, Sebastian Lăzăroiu. Știți care: tatăl Albei-ca-Zăpada portocalii, da’ verde la față, faimosul strateg specializat în alba-neagra cu neuronii electoratului, trimisul la muncă, da’ concediatul după doar un trimestru în care n-a fost în stare

„să lucreze cu normă-ntreagă”, dacă ar fi să dăm crezare șefului său direct, pseudopremierul Boc.

Trist este că nu a fost dat afară pentru incompetență, deși Lăzăroiu și munca sunt două noțiuni la fel de ușor miscibile precum uleiul cu apa – lucru pe care opoziția l-a tot zis de zor la urechea surdă a Guvernului –, ci că a fost ușuit tot cum a fost pus: pe criterii politice! Iar viteza cu care tătucul său politic de la Cotroceni i-a semnat coborârea de pe fotoliul ministerial n-avea decât să fie semnalul că, vai, săracu’ Lăzăroiu a fost oropsit politic de însuși cel care l-a cățărat în vârful Ministerului Muncii, așa că, în calculele strategilor portocaliu-prăzulii, „sondorul” de opinie ar fi trebuit să devină o victimă a propriilor crezuri și a faptului că a reușit să-și exprime, liber, niște păreri personale referitoare la partidul unic.

Faptul în sine ar fi trebuit să atragă simpatia poporului român asupra tătucului Albei-ca-Zăpada-umblătoare-cucioara-vopsită, un val de empatie a fost așteptat din partea electoratului, ceea ce ar fi credibilizat un individ care ar trebui, în primul rând, să dea înapoi salariile încasate în vacanța asta la cârma Ministerului Muncii, întrucât, pe de o parte, nu și-a îndeplinit prea multe dintre cele stipulate în fișa postului, iar, pe de altă parte, nu este corect ca poporul român să fie obligat să suporte salariul gornistului Cotroceniului parașutat în Palatul Victoria, cel care, de mai bine de o jumătate de an, tot pune la cale o mare mistificare pentru 2012.

La Cotroceni s-a găsit formula cum să scape PDL de la eșecul electoral pe care un partid cu (contra)performanța lui e normal să îl sufere. Întrebarea e cum să guvernezi prost, dar să nu pierzi puterea? Cum să scapi nesancționat de electorat? Altfel spus, cum să nu treacă în opoziție cei care prea s-au dedulcit la plăcerile guvernării și la banul public?! Soluția e una singură: să nu scrii pe buletinul de vot „PDL”! Să pui altceva, să arunci praf în ochii oamenilor că s-a născut o nouă forță politică, chiar dacă e cu aceiași oameni știuți de toată lumea. Să pretinzi în campanie că viața politică s-a reînnoit prin apariția unei noi forțe, capabilă să scoată din criză etc. Adică, în fapt, a renăscut precum pasărea Phoenix din propria-i cenușă aceeași Mărie, doar că pălăria nu mai e o „beretă de marinel” (că oricum aceasta expiră-n 2014), ci o panama grozavă...