Remus Florinel Cernea

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

În opinia mea, această criză nu este doar o povară pentru Europa, ci și un prilej de a dovedi cu adevărat aderența noastră și aderența fiecărei țări la valorile democratice și umanitare ale Uniunii Europene.

Am convingerea că România ar putea face mult mai mult pentru ajutorarea refugiaților, dar și pentru țările lovite de război.

Spre exemplu, am propus încă de acum câțiva ani ca măcar câțiva copii sirieni – răniți sau care suferă de diverse maladii – să fie tratați în spitalele din România. Încă putem face astfel de gesturi, nu foarte costisitoare, dar cu valoare de simbol puternică.

De asemenea, sunt de părere că, după afirmarea solidarității, nu mai trebuie să urmeze niciun „dar”. Nu putem spune: suntem solidari, dar de fapt nu putem să preluăm decât 1.700 de refugiați. E rușinos! Ar fi trebuit să spunem: suntem solidari și vrem să preluăm de două ori mai mulți refugiați decât cei 7.000 alocați prin decizia JAI, spre exemplu. Așa ne-am fi dovedit cu adevărat solidaritatea.

Când vedem condițiile grele ale refugiaților la granițele Europei, ar trebui și ar fi trebuit să le sărim în ajutor măcar prin trimiterea de ajutoare constând în alimente, apă sau alte produse necesare supraviețuirii.

De asemenea, nu cred că este corect să legăm aderarea noastră la Spațiul Schengen de această criză. Cred că ar trebui să ne facem datoria și să discutăm despre Schengen eventual ulterior. Nu cred că un interes direct al aderării noastre la Schengen ar trebui să ne motiveze solidaritatea și acțiunile de ajutorare a refugiaților.

De asemenea – și ultimul lucru –, am sesizat diferențe semnificative între paradigma de gândire a mai multor vorbitori și chiar a Comisiei pentru afaceri externe și textul propriu-zis al comunicărilor pe care le dezbatem astăzi. De asemenea, aceste diferențe sunt și față de poziția oficială a României, exprimată de către președinte și de către prim-ministru.

Vă mulțumesc.