Remus Florinel Cernea

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Majoritatea acestor opinii pe care le dezbatem astăzi și pe care probabil le vom vota sunt bine articulate.

Din punctul meu de vedere, această opinie, PHCD nr. 88/2015, suferă de o serie de carențe. În primul rând, este reamintit apăsat votul nostru din Consiliul JAI, care, din ceea ce am înțeles de la prim-ministru și de la președintele Iohannis, a fost o greșeală. Prim-ministrul în fața noastră a declarat acest lucru, iar președintele Iohannis, la scurt timp după votul din JAI, și-a schimbat punctul de vedere, declarând public că România trebuie să primească refugiații și că un număr de aproape 7.000 nu e un număr prea mare și că putem gestiona această problemă. Or, eu cred că este o eroare ca Parlamentul României să insiste pe acea abordare veche a României. Speram ca aceste opinii pe care noi le votăm astăzi să fie în acord cu pozițiile publice exprimate de către principalii decidenți – prim-ministrul și președintele –, după votul din JAI.

Solidaritatea de care vorbim nu ar avea sens dacă nu am accepta cotele obligatorii. Pentru că, dacă solidaritatea ar fi opțională, atunci multe dintre statele Uniunii Europene ar putea să spună că nu primesc refugiați și ar lăsa ca întreaga greutate să cadă pe umerii Germaniei sau poate ai încă două, trei state. Imaginați-vă ce s-ar fi întâmplat sau ce s-ar întâmpla în ipoteza în care conflictul din Ucraina ar deveni unul mult mai dramatic, cu mult mai mulți refugiați în afara Ucrainei. România ar fi în prima linie. Dacă un flux de refugiați ar trece prin țara noastră, evident că am face apel la solidaritatea europeană. Nu ar fi deloc comod pentru România să gestioneze singură această problemă și am indica acele prevederi din Convenția pentru refugiați sau din tratatele europene care fac apel la solidaritate și la o intervenție comună.

De aceea cred că este o abordare greșită să mai punem sub semnul îndoielii ideea de o primire obligatorie a refugiaților.

România cred că trebuie să primească tot mai mulți refugiați. Acest număr de 7.000 nu cred că va fi limita maximă. Și-mi doresc foarte mult să ne însușim, și la nivel de Parlament, poziția de politică externă exprimată de președinte și de prim-ministru, nu să alunecăm spre alte nuanțe și alte idei neconforme cu aceste puncte de vedere oficiale ale țării noastre.

Vă mulțumesc.