Marian Neacșu

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință, și trebuie să recunosc că apreciez stoicismul cu care ați urmărit spusele colegului care a vorbit înaintea mea.

Eu ce să spun? Așa cum ați precizat și dumneavoastră de la înalta tribună la care vă aflați, în cadrul Biroului permanent s-au aprobat timpii de dezbatere și de prezentare a moțiunii: 15 minute, exact cum ați amintit. Mai mult decât atât, la începutul acestei ședințe s-a supus votului plenului aceeași problematică. S-au aprobat aceeași timpi: 15 minute pentru citirea moțiunii. Acum, că nu reușim să rezumăm o serie întreagă de spuse, care, până la urmă, poate că n-ar fi trebuit să fie în formula aceea în prezentarea moțiunii, asta e o altă problemă, capacitatea rezumativă. Iar acea afirmație că nici în – știu eu – istoria postdecembristă..., eu n-aș face referiri asupra unor perioade care nu-mi sunt cunoscute. Sunt parlamentar, ca și colegul meu, la al doilea mandat. Nu cred că pot să judec eu ce s-a întâmplat în celelalte mandate de dinainte de acestea pe care le cunosc.

Apreciez, în consecință, că precizarea pe care președintele de ședință a făcut-o, indulgența de care Domnia Sa a dat dovadă, dublând practic timpul care a fost aprobat în Biroul permanent, au fost mai mult decât suficiente pentru a fi fost prezentată moțiunea.