Ion Eparu

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimați colegi,

Două sunt motivațiile care m-au determinat să iau cuvântul astăzi de la microfonul Camerei Deputaților.

Prima dintre motivații este una cu caracter general și este una care întotdeauna mi-a produs o apăsare în suflet.

Când ne gândim că în secolul XXI, secolul în care trăim, există copii, foarte mulți, după cum vom constata din ceea ce am să citesc, implicați sub o formă sau alta în diverse forme de conflict..., este o situație, repet, care, în opinia mea, ar trebui să dea de gândit tuturor factorilor de decizie la nivel național și mondial.

Așa cum am precizat, am să încerc să punctez astăzi modul extrem în care resimt copiii de vârstă școlară procesul de învățământ, în ideea de a evita extremele negative și de a tinde cât de mult este posibil către extremele pozitive.

De altfel, declarația politică am intitulat-o „Copiii de școală, între extremele lumii în care trăim”.

În plan mondial, extremele sunt reliefate, pe de o parte, de viața școlarilor din zonele de conflict, iar de cealaltă parte, de viața școlarilor din Finlanda, de exemplu. În ultima vreme s-a tot dat exemplul acesta în ceea ce privește sistemul educațional. M-am oprit la Finlanda pentru că are, așa cum se știe, unul din cele mai performante sisteme de educație din lume. Prăpastia dintre cele două lumi este oglindită de un raport întocmit recent de UNICEF, raport care arată că aproximativ 75 de milioane de copii, aflați în zonele de criză din lume, au nevoie urgentă de sprijin educațional. Raportul UNICEF precede Summitul Mondial Umanitar de la Istanbul, care va avea loc în perioada 23–24 mai 2016.

Special pentru acest summit, secretarul general al ONU a întocmit un raport intitulat „O umanitate, răspundere comună”, în care atrage atenția asupra erodării nerușinate și brutale a nerespectării drepturilor omului, referindu-se la atacurile asupra spitalelor și, mai ales, a școlilor. În aceste condiții, în zonele de conflict devine o utopie ideea de școală, nicidecum de școală performantă.

În plan național, extremele sunt atinse, pe de o parte, de cei aproximativ 100.000 de copii cu vârste cuprinse între 6 și 16 ani care nu merg la școală, iar, de cealaltă parte, de olimpicii noștri, a căror dificultate este să ajungă la concursuri, nu să le câștige.

Ideea intervenției de astăzi, așa cum vă spuneam, a avut două motivații. Pe una am prezentat-o. Cealaltă motivație este legată de o idee pe care am găsit-o postată pe o rețea de socializare de către echipa CADON din municipiul Câmpina, din județul pe care îl reprezint.

Echipa, formată din elevi ai Liceului Energetic și, respectiv, din profesoara îndrumătoare, a reușit pentru a doua oară consecutiv calificarea în finala unui concurs internațional de programare, care va avea loc pe data de 28 mai 2016 în Statele Unite ale Americii.