Ion Eparu

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi este intitulată „Încă 15% de la 1 decembrie 2015 la salariile din educație, un progres al sistemului educațional”.

Stimați colegi,

În prezent, potrivit Institutului Național de Statistică, salariul mediu în învățământ este de 1.550 de lei, în condițiile în care un profesor universitar are 3.900 de lei, iar profesorul debutant 882 de lei pe lună. Evident, salariile variază după vechime, grad, studii absolvite etc.

Nu este de mirare deci că din ce în ce mai puțini tineri sunt atrași de meseria de dascăl, România având, în prezent, cu 20% mai puțini profesori decât acum 10 ani.

Cei care renunță destul de repede sunt profesorii debutanți și suplinitorii, astfel că, de-a lungul anilor, la clase au rămas doar profesorii cu adevărat dedicați meseriei lor.

Pe măsură ce societatea a evoluat, așteptările de la profesori au devenit din ce în ce mai mari, cerințele la clasă au crescut și s-au diferențiat, la fel volumul de muncă, care a devenit nu numai mai mare, dar și mai complex. În același timp însă remunerația s-a modificat într-un ritm mult mai lent, astfel încât una dintre motivațiile fundamentale de tip social a muncii, câștigul salarial raportat la calitatea și importanța socială a muncii, a cam dispărut.

Grija zilei de mâine a rămas, din păcate, pentru multe cadre didactice, preocuparea de bază, înlocuind încet, dar sigur, entuziasmul și pasiunea pentru predat.

Măsura de creștere a salariilor cu încă 15% de la 1 decembrie, care vine după celelalte creșteri de 5% din anul 2015, echivalează cu o creștere de peste 26% a salariilor pe anul 2015.

Chiar dacă această creștere a venit cumva și la presiunea sindicatelor – până la urmă acesta este rolul sindicatelor –, ea reprezintă o realitate menită să mai repare din multiplele nedreptăți făcute acestei categorii sociale.

S-au creat astfel premisele unei schimbări de percepție asupra sistemului de educație. Cred că multe cadre didactice cu experiență își vor reevalua opinia despre propria meserie și vor găsi resurse interioare noi pentru a continua munca nobilă pe care o desfășoară. Sper, totodată, că tinerele cadre didactice vor găsi în această măsură un imbold pentru a trece peste reticențele care îi opresc de la a continua în sistem.

Închei cu un citat al istoricului Jacques Barzun pentru realismul pe care-l exprimă: „Atunci când ești profesor, nu poți vedea roadele unei zile de muncă seara. Ele sunt invizibile și rămân așa poate chiar și 20 de ani”.

Vă mulțumesc pentru atenție.