Tinel Gheorghe

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimați colegi,

Într-adevăr, proiectul acesta de modificare și de aprobare a Ordonanței nr. 79/2013 privind modificarea și completarea Legii nr. 138/2004 este, într-adevăr, foarte important. Problema este dacă, într-adevăr, noile modificări aduse Legii îmbunătățirilor funciare vor crea o emulație printre beneficiarii suprafețelor de teren, în așa fel încât oamenii să acceseze banii necesari derulării investițiilor și pentru amenajarea și retehnologizarea sistemului de irigații.

Unele dintre amendamentele propuse în textul proiectului de ordonanță, la textul proiectului de ordonanță, îți creează impresia că inițiatorul a vrut să rezolve alte probleme, nicidecum problemele de fond.

Până la urmă, toată dezbaterea asta este legată de infrastructura secundară, ce se întâmplă cu infrastructura secundară.

Vă citesc, de exemplu, la art. 27: „infrastructura secundară de irigații aparținând domeniului privat al statului”. Care domeniu privat al statului? Că domeniul privat al statului în ’90 a fost unul singur. Am avut discuțiile astea și trebuia lămurită..., „agenției”, „autorității”, „administrației îmbunătățirilor funciare”, SNIF-ul, că SNIF-ul a fost la început, s-a spart, a apărut administrația, după aia iar a dispărut administrația, a apărut agenția. Și am întrebat, am pus o întrebare: cine este altcineva, cine este acel cineva, în afară de agenție, care mai deține în proprietate, în momentul de față, proprietate privată, această infrastructură de îmbunătățiri funciare secundară? Pentru că textul curge și spune, deci: „Infrastructura secundară de irigații aparținând domeniului privat al statului aflată în administrarea societăților comerciale, institutelor de cercetare și producție agricolă, unităților de învățământ agricol și silvic, precum și altor instituții publice situate pe teritoriul unei organizații se transmite la cerere în proprietatea acelei organizații sub condițiile rezolutorii.” Bine, inițiatorul introduce niște condiții rezolutorii prin hotărâre de guvern, înțelegând aceste condiții rezolutorii ca condiții esențiale sau strict, extrem de stricte pentru a intra în posesia acestei infrastructuri.

Dar eu îmi pun, am pus o întrebare și încă o repet: cine este, în numele statului, pe domeniul privat, în afară de agenție, proprietar? Pentru că în text trebuia să scrie. Dacă ne referim la institutele de cercetări, bănuiesc că nu am vrut să le lămurim sau să le rezolvăm, sau să trecem în proprietatea unor institute care au avut probleme, mari probleme, domnule ministru, și știți foarte bine la ce mă refer, nu aș vrea să-i dau numele, să mă refer la Institutul de la Băneasa, bănuiesc că nu la asta v-ați referit când ați gândit acest amendament – că devine proprietar pe infrastructura de irigații.

O altă observație este legată de articolul VI, acea propunere ca în textul de lege să fie menționată suma necesară pentru alocare bugetară în vederea reabilitării infrastructurii de irigații. E vorba de un miliard de euro pe patru ani de zile, cu posibilitatea – 145 de milioane anual –, cu posibilitatea ca suma să crească cu 17%.