Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimați colegi și mai ales stimate colege,

Aș vrea să atrag atenția că am avut aici, în față, o ocazie nefericită să asist la argumentarea unui vot imperativ.

Dumneavoastră ne-ați explicat că, deși nu sunteți de acord cu această legiferare, deși nu sunteți de acord pe fond, și ați adus argumente în sensul acesta, votați totuși împreună cu Guvernul, un vot imperativ dat, deci nu un vot de conștiință. Să știți că toată disertația dumneavoastră este anticonstituțională. Eu sunt de acord să fiu de partea celor care au pierdut șansa de a-și duce până la capăt serviciul la care s-au angajat sub jurământ, și anume militarii români, care au făcut un sacrificiu în momentul în care, ca urmare a obligațiilor politice pe care statul român și le-a luat, au ieșit din sistemul militar înainte de termen, oameni care astăzi sunt acuzați de Președintele țării și comandantul suprem al armatei că ar fi cei care nu și-au îndeplinit în integralitate obligațiile față de armată. Acești oameni nu numai că n-au nicio vină, dar au meritul de a fi înțeles la timpul respectiv că trebuie, cu compensații, cu alte obligații asumate de statul român, să renunțe la haina militară și la cariera militară pentru care juraseră.

Dar dumneavoastră ați venit aici să ne spuneți că, deși lucrurile stau așa, trebuie să votați. Mi se pare că, sub această cupolă, este inadmisibil să auzim asemenea argumentații.

Iertați-mă, stimate coleg! Vă mulțumesc.