Carmen Ileana Moldovan

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi abordează tema mai largă a revizuirii Constituției, în speță reducerea numărului de parlamentari la cel mult 300, adică una dintre cele două propuneri supuse referendumului din perioada alegerilor prezidențiale de anul trecut.

Anticipând dezbaterile parlamentare care vor urma, nu doresc redeschiderea unei polemici de natură electorală. Nu pot, totuși, să nu constat cât de puține argumente concrete au fost aduse până acum, într-un sens sau altul, în discuțiile privind reducerea numărului de parlamentari. Tocmai din acest motiv mi-am permis – fapt poate mai puțin obișnuit în practica declarațiilor politice în plen – să vă înmânez aceste „hand out”-uri care compară normele de reprezentare parlamentară din cele 27 de state membre ale Uniunii Europene.

În România, cu un număr, în prezent, de 137 de senatori și 334 de deputați (total 471 de parlamentari), norma actuală de reprezentare parlamentară este _de iure_ de un deputat la 70.000 locuitori, respectiv de un senator la 160.000 locuitori, iar _de facto_ de un parlamentar la 47.166,5 locuitori – calculată la populația Românei estimată pentru iulie 2009.

Stimați colegi,

După cum puteți constata din tabelul comparativ pe care urmează să vi-l înmânez, aceste valori plasează România în cadrul UE pe locul 21 din 27 în clasamentul reprezentativității statistice a unui parlamentar în raport cu populația sau, formulat invers, România ocupă în prezent locul 7 în UE după norma de reprezentare parlamentară. În acest context, inițiativa în discuție vizează punctual reducerea numărului total de parlamentari români la maxim 300 sau, altfel spus, reducerea numărului total de parlamentari cu 36,3%. În eventualitatea materializării acestei idei prin revizuirea Constituției, noua normă agregată de reprezentare parlamentară ar crește cu nu mai puțin de 57%, urmând să atingă valoarea aproximativă de un parlamentar la 74.151 locuitori și, respectiv, să plaseze România pe antepenultimul loc în clasamentul UE al reprezentativității parlamentare naționale.

Practic, singurele state membre cu valori mai mari ale normei decât România ar rămâne Olanda, cu o valoare cvasiegală a normei de reprezentare, respectiv Germania, cu observația necesară însă că, dată fiind structura federală a statului, prerogativele legislativului central sunt semnificativ reduse în favoarea parlamentelor statelor membre ale federației, ceea ce, nefiind cazul României, impune deci prudență la orice comparație între cele două țări. Axiomatic, cu cât norma de reprezentare este mai mare, deci cu cât un parlamentar deservește mai mulți cetățeni, cu atât scade reprezentativitatea statistică a parlamentarului pentru populația reprezentată, respectiv se îngreunează sarcina parlamentarului de a reprezenta optim și promova interesele cetățenilor din colegiul în care a fost ales. Ca exemplu, dacă în prezent un cetățean din colegiul X se poate adresa, pentru soluționarea unei probleme, atât deputatului, cât și senatorului care acoperă zona administrativ-teritorială respectivă, în viitor el se va putea adresa unui singur parlamentar.