Vasile Silviu Prigoană

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Sunteți un drăguț ca întotdeauna.

Declarația mea politică de astăzi se numește „Stop traficului de persoane!”.

Traficul de persoane a devenit o afacere globală care generează profituri imense pentru traficanți. Noi rute pentru trafic sunt stabilite în mod regulat, iar piața documentelor false de călătorie, a transportului clandestin și a trecerii graniței în mod fraudulos devine tot mai bine organizată.

Sărăcia și inechitatea socială sunt cauzele de bază ale traficului. Unele victime sunt ademenite prin reclame la locuri de muncă atrăgătoare. Altele sunt vândute de rude, cunoștințe sau prieteni de familie. Discriminarea de gen în cadrul familiei și al comunității, precum și toleranța față de violența îndreptată împotriva femeilor și a copiilor au și ele un

rol important, acestea, alături de persoanele cu handicap fiind categoriile cele mai vulnerabile.

În cadrul țărilor din Europa Centrala și de Est, România este încă o țară cu risc crescut și este, în mod preponderent, țară de origine pentru victime ale traficului de persoane.

Problematica prevenirii și combaterii traficului de copii s-a conturat ca politică națională distinctă începând cu anii 2004–2005, odată cu finalizarea și aprobarea noii legislații în domeniul protecției și promovării drepturilor copilului, dar și odată cu structurarea cadrului legislativ și instituțional intern în domeniul prevenirii și combaterii traficului de ființe umane.

Dezvoltarea unei cooperări la nivelul societății și între diferite instituții pe plan național, regional și internațional este un pas important în combaterea traficului de persoane, de asemenea, o colaborare între entitățile care dețin experiență în domeniu și cele care dețin resursele necesare punerii în aplicare a obiectivelor prevăzute în „Strategia națională împotriva traficului de persoane pentru perioada 2006–2010”.

În context, vin și subliniez că este necesară o reglementare exactă a măsurilor care să corespundă particularităților și nevoilor specifice de intervenție și reintegrare ale acestui grup.

Abordarea fenomenului traficului de persoane, al celui cu copii în mod deosebit, ar trebui să depășească strictul necesar prevenirii sau sancționării și să îmbrățișeze o viziune mai largă, având în centru principiul interesului superior al copilului și respectarea drepturilor acestuia.

Acest lucru poate fi încă dificil de realizat în cadrul unui sistem de reacție încă autoritar și strict represiv, în cadrul căruia dimensiunea reintegrativă nu este suficient dezvoltată. Vă mulțumesc, domnule președinte.