Lavinia Corina Cosma

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Vreau să vă vorbesc astăzi despre „Reintegrare, în loc de penitenciare”.

De mai bine de un an, situația persoanelor private de libertate din penitenciare preocupă opinia publică într-un fel aparte și pe responsabilii din Ministerul Justiției îi preocupă într-un fel special.

Ne aducem foarte bine aminte de Proiectul de lege privind grațierea unor pedepse și a unor măsuri educative privative de libertate, precum și de marota durelor sancțiuni pecuniare pe care România ar fi trebuit să le plătească, dacă nu soluționa problema supraaglomerării.

Vorbim despre condiții proaste. Știm cu toții, sunt unele cazuri chiar înjositoare în aceste clădiri.

Vorbim astfel de sancțiuni contra statului român în ceea ce privește condițiile de detenție din penitenciare, care se traduc, din punct de vedere pecuniar, în despăgubiri morale și cheltuieli de judecată pe care le suportă contribuabilii români: persoane fizice și juridice deopotrivă.

România, prin reprezentanții Guvernului, ai Ministerului Justiției în special, s-a grăbit să prezinte CEDO – resuscitând dezbaterile și realimentând temerile din luna februarie că anumiți politicieni condamnați vor fi exonerați de executarea pedepselor – un pachet de măsuri care vizează: reducerea limitelor pedepselor pentru anumite infracțiuni; aplicarea amenzii penale ca alternativă la pedeapsa închisorii, renunțarea la aplicarea pedepsei și amânarea aplicării pedepsei.

Observând aceste intenții guvernamentale, chiar materializate normativ, mă surprinde neplăcut accentul așezat pe pedeapsă și constrângerile implicite, privarea de libertate fiind cea mai gravă, și foarte puțin, spre deloc, pe latura educativă și, în timpul postdetenție, de reintegrare socială. Guvernanții au vorbit foarte puțin despre măsuri alternative reale.

Sistemul olandez și cel norvegian, cele două sisteme pot reprezenta modele de inspirație pentru soluționarea pe termen lung a suprapopulării penitenciarelor.

Și despre atingerea acelui procent ambițios de reducere a cazurilor de recidivă de la 40% la 30% până în 2019, prin aplicarea Strategiei naționale de reintegrare socială a persoanelor private de libertate 2015–2019, adoptată prin Hotărârea Guvernului nr. 389 din mai 2015.

În martie a.c., recidiviștii reprezentau peste 38% din numărul total al persoanelor private de libertate. Dacă le mai adăugăm acestora în jur de 23% persoane cu antecedente penale aflate în detenție, avem dimensiunea eșecului responsabililor instituționali de a-i reda comunității pe cei care și-au ispășit integral sau parțial pedeapsa și au fost eliberați sau eliberați condiționat.

Consider că acesta ar trebui să fie dezideratul sistemului judiciar, penitenciar în special, și anume cum să reducem numărul persoanelor care recidivează sau care ajung în penitenciar cu antecedente penale, nu să ridicăm mai multe locuri cu gratii.