Lavinia Corina Cosma

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Vreau să vă vorbesc astăzi despre o inițiativă a Guvernului PSD–ALDE prin care demonstrează că nu îi pasă de viitorul energetic al României.

Guvernul PSD–ALDE tună și fulgeră împotriva companiilor multinaționale. În același timp, le face cadouri giganților internaționali din domeniul energiei.

Profitând de agitația cu split TVA, transferarea contribuțiilor de la angajator la angajat, protestele sindicatelor și cetățenilor îngrijorați de modificarea legilor justiției, Guvernul a copt un proiect de lege privind operațiunile petroliere off-shore din Marea Neagră. Acest proiect care dezavantajează, evident, statul român, așa cum mi-a fost semnalat de către specialiști din domeniu, are o foarte mare problemă.

Vreau să vă semnalez astăzi această problemă. Și anume, la art. 18 din proiect, toate taxele și tot ce plătește cel care are licența de exploatare sunt fixate la nivelul de la momentul apariției legii.

Practic, la fel ca în 2004, Guvernul încearcă amestecarea a două chestiuni total diferite, cuantumul redevenței, respectiv fixarea acesteia la un anumit nivel.

Acum, cuantumul de 13%, în condițiile prețului barilului de petrol de 60 de dolari, poate nu vă spune mare lucru, însă fixarea tuturor taxelor la procentul de 13%, care vor fi plătite la nivelul actual, reprezintă o mare problemă.

Să fiu mai explicită. Dacă peste cinci ani prețul barilului de petrol va fi de 150 de dolari, privatul va lua 87 de dolari, iar statul român 13 dolari, ceea ce consider că nu este echitabil.

Cei aproape 100 de dolari în plus la prețul barilului, peste cei 60 de dolari, cât e azi prețul, reprezintă profit pur pentru companiile care exploatează zăcămintele din Marea Neagră. Acest profit nu este afectat de nicio cheltuială suplimentară.

Consider că statul român trebuie să își păstreze posibilitatea de a impozita un astfel de profit conjunctural, realizat din fluctuația prețului petrolului.

De asemenea, să nu confundăm stabilitatea fiscală de care are nevoie privatul ca să investească, o cerință legitimă, de altfel, cu renunțarea statului la supraimpozitarea creșterilor conjuncturale ale prețului petrolului, pentru a echilibra beneficiile dintre stat și privat.

În consecință, consider că statul trebuie să își păstreze posibilitatea creșterii taxelor când barilul depășește 60 de dolari.

De asemenea, propun ca această facilitate să fie limitată în timp, și anume 10 ani. În forma actuală este nelimitată, iar peste 100 de ani tot atât vor plăti pentru un baril extras cât plătesc și azi, indiferent care vor fi condițiile atunci.

Cred că generația actuală nu trebuie să polueze cu lipsa ei de patriotism și viziune generațiile viitoare.

De asemenea, consider că prin modificările propuse mai sus statul poate atrage mai mulți bani în bugetul care înregistrează un deficit îngrijorător.