Andrei Daniel Gheorghe

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Reforma electorală, între simplu și complicat”.

Actuala inițiativă a reformării Codului electoral va trebui să țină cont, dincolo de efectele de imagine și de impresiile cu impact electoralist, să spunem așa, de necesitățile reale ale democrației românești, iar dintre aceste necesități aș enumera: reprezentativitatea, suveranitatea, legalitatea acțiunii administrative, transparența și autonomia de gestiune publică a omului ales prin vot într-o funcție de demnitate, care implică servirea binelui public și a interesului național.

Actualul sistem de alegere a parlamentarilor, cel al așa-numitelor colegii uninominale, a rezultat dintr-un aplomb populist într-un mecanism care a îndepărtat dintr-un parlament supradimensionat numeric pe mulți dintre cei care ar fi constituit specialiștii partidelor pe domenii de politici publice. Un alt efect al acestui sistem de vot, pe care clasa politică de la acea dată l-a ales din dorința de a armoniza principiul populist „de a da bine” în societate și în ochii diverselor grupuri de presiune publică dornice să scape de așa-zișii listaci cu o serie de interese transpartinice de menținere a scaunelor ocupate într-o arhitectură politică nu foarte diferită de cea anterioară, îl reprezintă amestecul bizar dintre principiul proporționalității și conceptul cunoscut drept „învingătorul ia tot”.

Această eroare fundamentală, motivată electoralist, a transformat votul pe colegii uninominale în factorul care a dus la situații bizare, precum ar fi redistribuirea locurilor parlamentare către toți candidații învinși din colegiu ori cazurile în care s-au pierdut alegeri cu 49% din procentele înregistrate la vot în colegiul electoral respectiv.

Ca atare, păstrând bicameralitatea, soluția este una simplă: revenirea la votul pe listă la alegerile parlamentare și trecerea, începând din 2016, la un parlament format din 200 de deputați, aleși conform principiului proporționalității, în baza numărului de locuitori existenți la nivelul fiecărei circumscripții electorale, la care se adaugă cei șapte reprezentanți ai minorităților naționale și câte doi senatori de fiecare județ, respectiv 12 senatori pentru București, doi pentru fiecare sector al Capitalei. Inițiativa alegerilor parlamentare în sistemul mixt, după model german, mi se pare total inoportună mediului politic românesc și nu ar fi decât un factor de confuzie și chiar de discriminare între aleșii de pe lista națională și cei din colegiile uninominale, factor care ar menține pe mai departe inexactitățile și erorile generate de actualul sistem de alegere a parlamentarilor.

De asemenea, susțin revenirea, la nivel local, la sistemul de vot anterior anului 2011. Astfel că legitim este ca alegerea primarilor să se desfășoare din două tururi de scrutin, primarul fiind ales conform votului a minimum 50% plus unu din cetățenii prezenți la urne. Orice s-ar spune, un primar