Florica Cherecheș

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „20 noiembrie – Ziua internațională a drepturilor copilului”.

La 20 noiembrie 1989, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a adoptat Convenția asupra drepturilor copilului, asumată și de țara noastră un an mai târziu, convenție care cuprinde 24 de drepturi esențiale pentru protecția copiilor împotriva abuzurilor și exploatării. Fiecare copil este o speranță într-un viitor mai bun și suntem datori să le asigurăm tuturor șanse egale și sprijin adecvat, astfel încât copiii de astăzi să-și împlinească potențialul și să devină adulții responsabili, împliniți și implicați de mâine.

Cu toate acestea, remarcăm cu regret abuzuri grave împotriva copiilor, în special în țările subdezvoltate, însă nici țara noastră nu este ocolită de astfel de abuzuri. O lipsă de atenție asupra acestor probleme poate avea consecințe foarte grave pe termen lung. Copiii sunt, fără doar și poate, cel mai prețios element al unei societăți. Felul în care îi tratăm și ne raportăm la copii spune totul despre noi ca adulți și oferă un exemplu pentru cei mici, care cu siguranță vor continua aceleași comportamente. Este trist că exact în această zi a fost dat publicității un raport Eurostat care spune că jumătate din copiii României sunt în risc de sărăcie, aceasta fiind cea mai mare rată din Uniunea Europeană.

Țara noastră se situează pe primul loc și în ceea ce privește abandonul școlar. Unii copii sunt ținuți acasă pentru a fi folosiți la munci grele și expuși la violențe care îi împiedică să mai meargă la școală. Alții abandonează școala pentru că Ministerul Învățământului nu le asigură transportul la școală.

Solicit Ministerului Învățământului planuri concrete pentru a rezolva abandonul școlar, precum și înlocuirea programului „Cornul și laptele” cu un program care să ofere copiilor o alimentație mai echilibrată și diversificată.

O categorie aparte o reprezintă și copiii orfani. Am solicitat Ministerului Muncii – și o fac din nou, pe această cale – să dispună măsuri care pot să crească numărul copiilor adoptați. Cu toate că există numeroase familii care doresc să adopte, numărul copiilor instituționalizați rămâne același, iar aceste familii se plâng de numărul redus de copii declarați adoptabili.

Serviciile sociomedicale oferite copiilor cu dizabilități sau nevoi speciale și integrarea acestora în învățământul de masă suferă, de asemenea, din cauza alocării insuficiente de buget, astfel încât șansele acestor copii la o viață normală scad considerabil.

Din păcate, în fiecare an constatăm situația necorespunzătoare în ceea ce privește respectarea drepturilor copilului, asigurarea unui trai decent sau facilitarea accesului la educație. Vă invit să trecem de la vorbe la fapte și să adoptăm acele proiecte de lege care vin în sprijinul acestor deziderate, dar și să aprobăm un buget suficient pentru acoperirea costurilor financiare. Lipsa finanțării corespunzătoare are consecințe dezastruoase pentru viitorul copiilor noștri și nu ne putem permite nicio pierdere!