Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·11 iunie 2015
other
Andrei Daniel Gheorghe
Discurs
Vă mulțumesc, domnule președinte.
Declarația mea politică de astăzi vizează o serie de desfășurări din politica externă a României din ultima perioadă și mă voi referi aici la posibilitatea ca România să recunoască independența statului Kosovo.
În 2008, prin Parlamentul României, care este forul legitim, reprezentativ, suveran, național, principal în această țară, România a refuzat să recunoască independența Kosovo – un element care ne-a diferențiat de o parte din statele membre ale Uniunii Europene. Acest fapt se datorează în primul rând elementului care presupune principiul neîncurajării segregaționismului și secesionismului statal, un lucru care pune în mare pericol Europa, mai ales în această perioadă când vedem ce se întâmplă în Ucraina, vedem situația din Crimeea, care, practic, s-a desprins din Ucraina și s-a alipit la Rusia, când vedem cum chiar în Europa Occidentală sunt presiuni secesioniste – și mă refer aici la Catalunia, Țara Bascilor, Scoția, în cadrul Regatului Marii Britanii. Și noi, românii, avem datoria de a respecta acest principiu al statului național și al statului unitar. Nu putem demantela Europa într-o serie, într-un mozaic întreg de entități substatale și într-un mozaic întreg de regiuni care pot fi controlate și manipulate cu ușurință de orice forță externă care dorește să dizolve acest principiu constitutiv al identității europene și statul național.
De asemenea, recunoașterea Kosovo presupune și riscul izolării Serbiei în plan internațional, și riscul creșterii tensiunilor din Balcani, în contextul în care, iată, avem o recrudescență a naționalismului în spațiul Balcanilor de Vest. Și, nu în ultimul rând, să nu uităm faptul că nerecunoașterea statului Kosovo reprezintă un principiu moral, deoarece acest stat, din păcate, este o placă turnantă a rețelelor criminale transfrontaliere și a grupărilor mafiote care s-au implicat până la nivelul de vârf al politicii din această regiune a Serbiei.
Așadar, să spunem un _nu_ hotărât recunoașterii internaționale a Kosovo ca stat independent și să păstrăm baza principiilor noastre constituționale cu privire la indivizibilitatea, unitatea și integritatea statului național, forma fundamentală de organizare a lumii europene moderne. Vă mulțumesc, domnule președinte.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.