Mihai Deaconu

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Ura, avem bani pentru sănătate!”.

Stimați colegi,

Am putut sesiza o efervescență la Ministerul Sănătății, provocată de declarații ale ministrului Nicolae Bănicioiu privind extinderea sistemului de carduri de sănătate la copii și existența banilor necesari măririi salariilor medicilor cu 25%, precum și de anunțul că întreg patrimoniul ministerului este pus sub sechestru, dar poate fi folosit, din cauza despăgubirilor de peste 4 milioane de euro, care trebuie achitate în urma accidentului de la Maternitatea Giulești.

În acest timp, o campanie inițiată de Coaliția Organizațiilor Pacienților cu Afecțiuni Cronice din România, COPAC, strânge susținători în vederea acordării a 6% din PIB pentru sănătate.

În plan politic, Victor Ponta ne spune că și-ar dori să poată face asta, numai că Guvernul nu dă bani din PIB, ci din buget, iar momentan nu sunt fonduri disponibile, afirmație cel puțin confuză, iar Liviu Dragnea consideră că este prea mult pentru sănătate.

Să înțelegem că, de fapt, am primit o serie de afirmații populiste, neacoperite financiar, menite doar să capaciteze capital electoral înaintea alegerilor locale și parlamentare de anul viitor? Am vrea să înțelegem de unde provin banii, dacă într-adevăr există și care este logica după care aceștia sunt repartizați. Domnul ministru ne spune că „în acest an sunt bani suplimentari din economiile făcute după implementarea cardului de sănătate, deci din bugetul CNAS; nu se iau bani din bugetele spitalelor”.

Sunt de acord că salariile medicilor sunt mici în raport cu munca depusă de aceștia și cu responsabilitatea pe care o au, motiv pentru care asistăm de ani de zile la un exod al medicilor în străinătate, statul pierzând bani cu educarea acestora, pentru că nu rămân în țară. Și totuși medicina este o vocație, ca și învățământul.

Dar Ministerul Sănătății nu poate ignora efectele negative ale unor măsuri asumate în ultima perioadă, cum ar fi câteva cazuri concrete. Reducerea TVA la unele medicamente, după criterii aplicate neuniform, a provocat pierderi imense farmaciilor mici, permițând doar lanțurilor de farmacii să facă față situației. Schimbarea listei cu medicamente gratuite a pus în dificultate bolnavii bătrâni, precum și pe cei care urmează tratamente cu medicamente uzuale, căci acum vor trebui să plătească mai mult pentru aceleași medicamente, iar dacă vor dori să achiziționeze variante mai ieftine ale aceluiași medicament, constatăm că substanțele active utilizate nu sunt de aceeași calitate.

În ciuda acestor probleme, risipa de bani continuă în spitalele românești prin contracte de achiziții publice pentru aparatură medicală, mobilier și alte consumabile făcute fără simț de răspundere la sume mai mari decât prețul pieței, provocând și mai multă neîncredere pacienților în sistemul de sănătate, când li se cere pe perioada de internare să își cumpere medicamentele, iar organigrama medicală este ocupată în proporție de doar 70%, multe spitale ducând lipsă de medici specialiști, în timp ce posturile în aparatul administrativ sunt ocupate în totalitate.