Viorel Arion

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi se numește „Hunedoara, la ceas aniversar”.

Hunedoara a fost atestată documentar în 1265, conform registrului de dijme papale. Vechimea acestei așezări este mai adâncă în negurile timpului decât atestarea documentară. Pe Dealul Sânpetrului dăinuiesc într-o deplină succesiune urme materiale din epoca bronzului și a fierului. Au fost găsite pe terasele din jurul cetății un depozit, mai mult de o tonă de lupe mari de fier și un atelier metalurgic cu opt

cuptoare din vremea daco-geților. Zona Hunedoarei a atras atenția lumii romane prin bogățiile sale, în special fierul. Una dintre cele mai bune perioade din istoria Hunedoarei a fost, însă, cea dominată de familia Corvinilor, cei care au adus zonei Hunedoara nu doar o puternică dezvoltare, ci și o glorie recunoscută atât de localnici, cât și de celelalte popoare ale vremii.

În data de 18 octombrie 1409, Regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, îl înnobilează pe cneazul Voicu pentru meritele sale militare și îi dăruiește cetatea și domeniul regal Hunedoara.

Anul 1409 este apreciat a fi și anul posibil al nașterii celui care a fost Ioan de Hunedoara, cunoscut mai degrabă sub numele de Iancu de Hunedoara.

Se împlinesc de la acea dată 602 ani, șase secole în care Hunedoara a cunoscut profunde transformări, trecând prin perioade de glorie, dar și prin perioade mai puțin faste.

Octombrie 1409 este începutul unei perioade înfloritoare pentru zona Hunedoarei, cetatea fiind transformată, în etape succesive, în castel și sediu al familiei Corvinilor.

Fiul cneazului Voicu, Ioan de Hunedoara sau Iancu de Hunedoara, cum este cunoscut în filele de istorie, este cel care a dat conturul castelului de astăzi. Calitățile sale de ctitor au fost dublate și de calitatea de mare strateg militar. În februarie 1445, Ioan de Hunedoara primește în guvernare Transilvania, Banatul și Crișana, urmând ca mai apoi să fie ales regent al Ungariei, la data de 5 iunie 1446.

În 22 iulie 1456 are loc strălucita victorie de la Belgrad a lui Iancu de Hunedoara împotriva glorioasei armate otomane conduse de sultanul Mehmed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului. În urma acestei victorii, Papa Calixt al III-lea l-a caracterizat pe Iancu de Hunedoara drept „atletul cel mai puternic al lui Hristos.”

În cinstea acestei glorioase victorii, și astăzi, în toate bisericile catolice, la ora 12 se trag clopotele, marcând victoria lui Iancu de Hunedoara asupra lui Mehmed al II-lea. Victoria lui Iancu de Hunedoara a oprit expansiunea otomană pe această direcție pentru 65 de ani.

Ziua de 18 octombrie e un moment important în istoria Hunedoarei, marcând începutul unei perioade pline de evenimente istorice care au adus Hunedoara în atenția marilor puteri occidentale, dar și în atenția celor ce își doreau cu orice preț cucerirea ei.