Florentin Gust Băloșin

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi se numește „Cine răspunde în fața legii?”

În ultimele săptămâni, întreaga opinie publică a vorbit despre corupția din România, aceeași corupție care ne poziționează pe un loc rușinos 25, din 27 de țări membre ale

Uniunii Europene, aceeași corupție care a fost unul dintre motivele pentru care unele state membre ale comunității europene s-au împotrivit aderării României la Spațiul Schengen.

Barometrul Global al Corupției arată că din punctul de vedere a 87% din români, corupția a crescut în România în ultimii 3 ani, iar 83% din cei chestionați au răspuns ca ei consideră că Guvernul este ineficient în lupta împotriva corupției.

Această statistică este una cât se poate de îngrijorătoare, iar actualul Guvern al României ar trebui să conștientizeze, măcar în cel de-al doisprezecelea ceas, că pentru a deveni un stat european în adevăratul sens al cuvântului trebuie să ne facem ordine în propria ogradă, iar Guvernul trebuie să accepte și faptul că propria ogradă înseamnă și partidul de guvernământ.

Raportul de Monitorizare pe Justiție, dat publicității vineri, 18 februarie, de către Comisia Europeană, vine și pune degetul pe rană. Cazurile Ridzi și Păsat sunt evidențiate în cadrul raportului sus-menționat, unde se precizează și faptul că Parlamentul României a refuzat să aprobe cererile de începere a urmăririi penale și a percheziției informatice în cazul lui Dan Păsat și al Monicăi Iacob Ridzi.

Democrat-liberalii au fost foarte reticenți în a accepta criticile Comisiei Europene legate de cazurile de corupție din România. Mai mult chiar, doamna Elena Udrea a îndrăznit, ca să nu zic că a avut tupeul, să arunce vina asupra Parlamentului României, și chiar asupra „întregii clase politice din România”. Țin să îi reamintesc doamnei ministru că parlamentarii opoziției au votat pentru începerea anchetei complete în cazul Ridzi și s-au abținut de la vot în cazul Păsat. Prin această abținere, partidul de guvernământ a avut ocazia să demonstreze că nu face zid în fața unui parlamentar care este anchetat.

Am observat în ultimele zile că mass-media din România comentează arestarea lui Anghel Sandu, zis și Bercea Mondialul. Țin să vă aduc aminte că cetățeanul menționat a fost cercetat în 37 de dosare penale, primul datând din 2005. Fratele Președintelui României a fost nașul de botez al nepoatei lui Bercea în 2010. Credeți că este posibil ca domnul Mircea Băsescu să nu fi știut cine era Anghel Sandu, cu ce se ocupa acesta și pe ce căi ajunsese să dețină o avere atât de mare? Toate scandalurile de la Olt nu ajunseseră oare la urechea fratelui prezidențial?

Am văzut ieri la diferite emisiuni cum tot mai multe persoane din interiorul PDL săreau să-l apere pe domnul Traian Băsescu, motivând faptul că nu este președintele vinovat de comportamentul fratelui.

Dragi colegi, eu am o nelămurire însă. Cum credeți dumneavoastră că este posibil ca Președintele României să nu poată să fie un arbitru în propria familie, dar să poată să fie arbitrul forțelor politice din România? Cum credeți că este posibil ca Președintele României să fie un lider adevărat, atât timp cât nu poate fi un lider adevărat în propria familie?