Andrei Daniel Gheorghe

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi se numește „Eșecul politicii românești de reunificare cu Republica Moldova își spune cuvântul”.

De 30 de ani, de la Revoluția din 1989, asistăm la cum o parte din trupul țării, o parte din România Mare, o parte din România care a fost sfâșiată prin pactul încheiat între sovietici și naziști s-a transformat într-un fel de gaură neagră a Europei și s-a transformat într-o țară care nu are absolut niciun fel de perspectivă de dezvoltare și funcționează după toate semnele unui stat eșuat. Evident, vorbim de Republica Moldova, Basarabia românească dintre Prut și Nistru.

Am văzut recent punctele de vedere ale reprezentanților Guvernului României și pe cele ale reprezentanților altor autorități executive din statul român cu privire la criza politică din Moldova, am văzut, practic, că România este complet defazată de ceea ce se întâmplă acum la Chișinău, iar acest lucru nu se petrece de ieri, de azi. Nu am fost capabili să avem nicio strategie de reunificare!

După integrarea euroatlantică a României, în 2007, trebuia ca toată clasa politică să se reunească și să facă o strategie pe termen lung, prin care să se meargă în direcția reunificării cu Republica Moldova. Putem lua modelul reunificării dintre Germania de Vest și Germania de Est și sunt alte modele de succes în lume, toate într-un cadru democratic, legal și consensual.

Dar, după ce că în 1991 ne-a fost frică de Rusia să facem unirea – că nouă ne este frică mereu de cineva și trebuie să stăm, așa, cu capul plecat în fața cuiva –, România, din păcate, s-a angajat în susținerea unei clase politice de la Chișinău și a unor grupuri de interese politico-financiare de acolo care nu au dat naștere decât la oligarhi, iar această oligarhizare a Republicii Moldova, care se manifestă astăzi ca un stat captiv, un stat care a ajuns aproape cel mai sărac din întreaga Europă, care nu are niciun fel de direcție în care să meargă, din care oamenii fug cu disperare, este urmarea politicii românești și este urmarea incompetenței crase de care au dat dovadă responsabilii noștri în materie de politică națională, de politică externă și de strategii cu privire la direcțiile de dezvoltare și direcțiile de obiectiv de țară ale României. Aici ne-au dus!

Însăși această criză are, pe fond, să spunem, în substratul său, incapacitatea noastră de a genera unirea, pentru că acesta este un proiect de țară: unirea cu Republica Moldova, care trebuie să redevină parte din România, așa cum este organic și firesc. Iar dacă nu, o vom lăsa permanent așa, în bătaia vântului, o vom lăsa în acest ping-pong ruso-german din care, iată, nici astăzi nu a ieșit Republica Moldova, iar noi vom asista nepăsători și vom vorbi despre Republica Moldova ca despre orice țară din Asia, din Africa ori de la 10.000 de kilometri distanță de noi.

Așadar, eu cred că România trebuie să-și reconsidere categoric politicile cu privire la Republica Moldova și să înțeleagă că unirea este un obiectiv național fundamental pentru românii de pe ambele maluri ale Prutului, mai ales acum, când avem aproape un milion de cetățeni moldoveni care dețin și cetățenia română. Situația din Republica Moldova ne interesează direct pe noi, pe români, în calitatea noastră de frați ai acestor oameni.