Mihăiță Calimente

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „ _Sine ira et studio_ ”.

Stimați colegi,

Toți analiștii politici și mare parte dintre politicieni au impresia că scandalul izbucnit între Italia și România are ca subiect apărarea populației italiene de furtișaguri, cerșetori și crima lui Mailat.

Poate că marea masă a populației italiene nu ne cunoaște, face confuzie între romi și români, dar vă asigur că politicienii italieni știu bine care este diferența.

Ceea ce se întâmplă acum este răspunsul Guvernului italian la amestecul nejustificat și complet în afara uzanțelor internaționale a României în politica internă italiană.

De ce nu avem în aceste momente ambasador la Roma? De ce și-a dat Răzvan Ungureanu demisia din funcția de ministru de externe?

Se vede că unii în România au memorie scurtă. Cred că vă aduceți aminte de intervenția fostului ambasador care, alături de state precum S.U.A., Marea Britanie, Canada și Australia cerea în mod intempestiv Italiei să nu-și retragă trupele din Afganistan.

Primul-ministru nu știa nimic, ministrul de externe, de asemenea. Cine a cerut, peste capul celor doi, cine putea, de fapt, să ceară acest lucru? Un singur personaj, și acesta se numește președintele României, Traian Băsescu.

Cunoaștem situația politică încordată a Italiei. Guvernul Prodi are o majoritate fragilă în Senat. O parte a Alianței Ulivo, care conduce Italia, este stânga comunistă, care a fost, de asemenea, întotdeauna împotriva trimiterii soldaților italieni în afara granițelor. Eu nu cred că Guvernul Prodi s-a bucurat de amestecul României în problemele sale interne și că a încasat palma dată de noi cu mare lejeritate.

Jocul cui l-a făcut Traian Băsescu atunci când a făcut acest lucru? Al României nu, pentru că reacția Guvernului italian se vede clar. Același discurs xenofob îl aveau italienii din nord față de cei din sud, la începutul anilor ’90. Același discurs l-au avut când i-au invadat albanezii de pe uscat și de pe mare. Nici față de arabii sau nord-africanii sosiți în fel de fel de ambarcațiuni nu au avut un alt discurs. Dar nu au trecut niciodată la fapte. Nu au dat decrete speciale pentru expulzarea acestora. Au făcut-o cu românii! Poate ne explică Traian Băsescu și serviciile atât de dragi Domniei Sale de ce s-a produs acum acest lucru, de ce numai cu românii?

Istoria se repetă. În 1936, ministrul de externe de atunci, Nicolae Titulescu, condamna, de la Tribuna Ligii Națiunilor, invadarea Abisiniei de către Italia. Frumos, european, în ton cu menirea Ligii. A suferit Italia în urma embargoului impus de Liga Națiunilor? Nu. A suferit România, pentru că în 1940 Italia ne-a plătit polița. Dictatul de la Viena ne-a fost impus și cu concursul nemijlocit al Italiei.

Aveam 12 ani când am citit „Cuore”. Cartea lui Edmondo de Amicis mi-a marcat copilăria. Poate că, de atunci, am început să simpatizez Italia și pe italieni. Apoi școala și alte lecturi m-au apropiat și mai mult de Italia. Pentru mine, teoriile dacice și fantasmagoriile traco-getice nu au însemnat niciodată nimic. Suntem latini și cu asta basta!