Mihai Stroe

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi este intitulată: „Agricultura, încotro?”

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Trăim o perioadă nefastă pentru agricultură, și lucrul acesta se întâmplă de douăzeci de ani, de când, printr-o decizie politică a Guvernului Petre Roman, susținută de politicienii timpului, s-a „reușit” întoarcerea în timp cu 40-50 de ani a agriculturii românești. La vremea respectivă se dorea un pachet de legi prin care agricultura ar fi trebuit să primească noul sens de parcurs. Politicienii din acea vreme au pus mai presus interesele personale, care să le faciliteze accesul la resursele din agricultura momentului, concesionarea pe mai nimic a unor întinse suprafețe de teren sau valorificarea bunurilor fostelor CAP-uri sau IAS-uri în interes personal.

Mai nou, accesul la resursele de subvenționare a agriculturii prin fonduri de la bugetul de stat și europene, precum și continuarea funcționării așa-ziselor asociații agricole unde beneficiarul este cel care lucrează terenul și nu cei care sunt deținătorii de drept, scoaterea din circuitul agricol a unor suprafețe întinse de teren, abandonarea sistemelor de irigații, renunțarea la găsirea de soluții pentru legumicultură, zootehnie, pomicultură și viticultură, lipsa unei legislații moderne și conforme cu politicile agricole europene și mondiale fac din agricultura românească Cenușăreasa Europei.

Trecem de multe ori pe lângă întinse suprafețe de teren nelucrat, la piață cumpărăm produse importate din Turcia, Grecia sau alte țări, cu toate că multe ar putea fi produse în țară.

Agricultorii europeni care ne vizitează țara rămân uimiți de potențialul din agricultură, dar mai ales de nevalorificarea acestuia. Specialiștii noștri ne asigură că avem tot ce trebuie ca să putem obține rezultate benefice pentru toți, asta însemnând produse românești de bună calitate la prețuri mici, dar și beneficii pentru agricultori. Și, cu toate astea, nimic nu se întâmplă, probabil din cauza unor interese mărunte de grup ale unora dintre agricultori și ale importatorilor de produse agricole și agroalimentare sau, poate, din lipsă de interes, deși agricultura, ca ramură a economiei, ar putea deveni un motor pentru scoaterea României din criză și ar aduce și bunăstare unei categorii sociale aflate oarecum în dificultate, prin practicarea agriculturii de subzistență.

Toate acestea s-ar putea întâmpla dacă toți factorii responsabili s-ar apleca mai mult asupra acestei probleme care să se materializeze prin relansarea agriculturii. Astfel, România ar putea să devină exportator de multe produse agricole și agroalimentare.

Doamnelor și domnilor deputați,

Cred că este momentul ca actualul Guvern să se implice mult mai mult și să coopteze toți specialiștii pentru a găsi soluțiile de asociere juridică a deținătorilor de terenuri, de valorificare a întregului potențial agricol de care dispunem, să gândim la înființarea de centre de colectare și valorificare a produselor agricole. Camerele agricole pot deveni viabile dacă ele se vor strădui să acorde consultanța de care au nevoie deținătorii de terenuri pentru a-i determina să facă o agricultură științifică și benefică, atât pentru cultura mare, dar mai ales pentru valorificarea suprafețelor mai mici de teren pentru legumicultură, pomicultură și viticultură și, de ce nu, zootehnie.