Florica Cherecheș

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi se numește „Veșnica reformă a învățământului”. Învățământul românesc este într-o continuă reformă ce nu pare a se mai sfârși vreodată, cu toate că adevăratele măsuri de reformă întârzie să fie luate.

Acum se discută despre obligativitatea includerii tuturor copiilor de cinci ani într-un sistem instituționalizat de educație, începând cu anul 2015, adică grupa mare de grădiniță să devină obligatorie.

Nu pun în discuție dacă această idee este bună sau nu, ci mă îngrijorează graba cu care se dorește a se pune în aplicare fiecare nouă idee, fără o planificare judicioasă și fără a se aloca un buget semnificativ mărit Ministerului Educației Naționale.

Nu de mult am asistat la nebunia provocată de introducerea clasei zero, devenită pregătitoare, în școală, apoi „la școală sau la grădiniță”, de nu mai știa nimeni unde va fi. Aveam directori de școli care se vedeau puși în situația de a amenaja în timp record noi săli de clasă, fără a dispune de spațiu fizic, fiind nevoiți în unele cazuri să transforme chiar cancelaria în sală de clasă. Amenajarea, achizițiile de mobilier au trenat, ceea ce a condus la amânarea începerii anului școlar cu o săptămână, iar în unele cazuri această amânare nu a fost de ajuns.

Dispunem reforme, dar nu evaluăm niciodată corect posibilitatea de implementare a acestora și consecințele lor. Nici acum nu ne gândim că acei copii, fie ei și 1–2% din totalul care frecventează grupa mare în prezent, au nevoie de spațiu, de un număr mai mare de îngrijitoare și educatoare.

A citit cineva, de curiozitate, o fișă de post a îngrijitoarelor de la grădiniță? Știe cineva câți bani duc ele acasă?

Aceste îngrijitoare, în urma unei luni de muncă, reușesc să ducă acasă puțin peste 600 de lei. Pentru acești bani ele sunt primele care ajung la grădiniță și ultimele care pleacă. Au grijă de copiii noștri, ajutându-i să mănânce, să se îmbrace, să meargă la toaletă, stau cu ei când educatoarea este chemată la direcțiune, ajută la bucătărie, curăță și igienizează interiorul și exteriorul, ca urmare a faptului că grădinițele nu mai au personal de întreținere din lipsă de fonduri, spală așternuturile de pat ale copiilor, deoarece multe grădinițe nu mai au nici postul de spălătoreasă, și chiar sunt răspunzătoare de paza lucrurilor personale ale copiilor și ale educatoarei. Pe lângă faptul că ele câștigă atât de puțini bani, dar au responsabilități imense, nici nu au posibilitatea de a se dezvolta profesional. Orice curs de calificare ar face pe banii lor, de exemplu un curs de igienă, nu le ajută să fie încadrate ca personal calificat, ele rămânând toată viața personal necalificat, cu un salariu de mizerie.

În condițiile în care va crește numărul de copii la grădinițe, din anul 2015, s-a preconizat angajarea de noi îngrijitoare, dar și creșterea salariului acestei categorii, ca urmare a faptului că au o responsabilitate enormă, de a ține în siguranță copiii noștri, știut fiind că multe grădinițe se confruntă cu lipsă de personal, în prezent, și din cauza faptului că raportul dintre salariu și responsabilități nu este deloc atrăgător?