Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·7 aprilie 2016
other
Mihai Deaconu
Discurs
Vă mulțumesc, domnule președinte.
Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Gradația de merit a profesorilor – cruciada dosarelor”.
Stimați colegi,
Săptămâna trecută au fost depuse la inspectoratele școlare dosare pentru obținerea gradațiilor de merit de către cadrele didactice, pentru perioada 2016–2021.
Vă imaginați, probabil, când vorbesc despre dosare, că fiecare profesor care își dorește această gradație de merit – care, de fapt, reprezintă un procent de 25% din salariul net ce se adaugă salariului actual – vine cu un dosar, la propriu, având, așa, circa 25–30 de pagini, să se înscrie în această cursă care are o miză însemnată, și anume mărirea salariului, cu un sfert din acesta, pe durata a cinci ani de zile. Nu, dragi colegi! Pentru acest lucru, cadrul didactic care pretinde obținerea gradației de merit trebuie să depună o muncă titanică, pentru a strânge la dosar mii de pagini prin care să-și demonstreze rezultatele muncii depuse în afara procesului instructiv-educativ, pentru care, de fapt, este plătit de la bugetul de stat.
Spun că este o muncă titanică pentru că, în afară de dovezile concrete ale muncii depuse pe perioada a cinci ani de activitate, acțiunea de „confecționare” a dosarului presupune culegerea și inserarea în acesta a mii de documente care se concretizează în diplome obținute de copii la diferite concursuri, rezultate la olimpiadele școlare, adeverințe care să ateste atât calitatea de membru în diferite comisii înființate la nivelul școlii, cât și participarea la diferite activități extrașcolare, cum ar fi: excursii, tabere, simpozioane, seminarii, cursuri în domeniul educației, activități cultural-educative, organizarea de spectacole, activități recreative, publicații de reviste școlare, cărți, manuale, materiale auxiliare, parteneriate încheiate cu alte instituții, cu ONG-uri. Toate acestea trebuie urmărite îndeaproape, după o fișă de criterii pentru care se acordă puncte și care se cam schimbă de la an la an și de la ministru la ministru și care sunt concepute parcă cu dedicație pentru cei abonați de ani de zile la aceste gradații de merit.
Dacă doar pentru completarea acestui dosar cadrului didactic i-ar trebui cam șase luni până la depunerea lui, se pune întrebarea de cât timp are nevoie acesta pentru a desfășura efectiv aceste activități extrașcolare, astfel încât să nu afecteze activitatea propriu-zisă la catedră?
Se mai pune întrebarea dacă meritele deosebite ale unui profesor se pot evalua pe principiul celui mai stufos dosar și cât de abili pot fi membrii comisiilor de evaluare din cadrul inspectoratelor școlare, care trebuie să răsfoiască miile de pagini din megadosarele transportate în portbagaje și depuse de către concurenți, ca să poată stabili punctajul cel mai corect de departajare pentru încadrarea în numărul de locuri alocate fiecărui inspectorat școlar pentru fiecare specialitate în parte.