Giureci Slobodan Ghera

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Comemorarea a 60 de ani de la reîntoarcerea din deportarea în Bărăgan a croaților din Checea, județul Timiș”.

Stimați colegi, Stimate colege,

Anul 1951 a fost un an de referință negru pentru peste 40 de mii de bănățeni care au fost deportați în Bărăgan, unde, pe lângă șvabi, bulgari, sârbi și mulți alții, s-au numărat și majoritatea etnicilor croați din diferite localități, în special din localitatea Checea, județul Timiș. Toți acești oameni au fost victime nevinovate ale regimului comunist.

În contextul încordării relațiilor din acea vreme dintre România și Iugoslavia – exclusă în 1948 din Comintern –, granița dintre cele două țări a devenit o zonă sensibilă pentru comuniștii aflați la putere, iar etniile din Banat erau considerate „elemente cu un factor ridicat de risc”. Deportările în Bărăgan au avut ca scop relocarea forțată a populației care locuia pe o rază de aproximativ 25 km de granița cu Iugoslavia, din județele Timiș, Caraș-Severin și Mehedinți, în Câmpia Bărăganului, reprezentând un proiect amplu de epurare socială, realizat de regimul comunist din acea perioadă.

Și iată că, dacă în acest an s-au împlinit 64 de ani de la deportarea acelor oameni în Câmpiile Bărăganului, pentru croații din Checea anul acesta a fost un an special și aparte, deoarece între 4 și 6 decembrie a.c. la Checea și Jimbolia s-au comemorat 60 de ani de la reîntoarcerea croaților din deportarea în Bărăgan, acesta fiind primul eveniment organizat în acest sens. Încercările grele ale vieții prin care au trecut acei oameni, forțați și somați să părăsească casele și gospodăriile proprii, închiși în vagoane, după un drum lung de două săptămâni, lăsați sub cerul liber, nevoiți să își construiască bordeie și păziți de armată, reprezintă doar o mică parte din marea suferință pe care au trăit-o croații din Checea, deportați la Frumușița–Brateș, județul Galați, care își cunosc cu exactitate rădăcinile de unde provin, din Croația, ei fiind de sânge nobil. Detaliile privind istoria migrării acestui al treilea val de croați veniți în România în secolul al XIX-lea vă recomand să le citiți în impresionanta

carte „Tako je bilo” – „Așa a fost” – a lui Adam Mixich, pe care am avut deosebita onoare să o prezint personal, la lansarea ei, în 17 martie a.c., la Centrul Infoeuropa, în calitate de deputat al Uniunii Croaților în Parlamentul României.

La acest deosebit eveniment al comemorării în Checea și Jimbolia am fost prezent și eu, unde au participat și Ansamblul folcloric „KUD Seljačka Slaga” din Buševec, Republica Croația, doi profesori doctori universitari din Croația, croații din zona Caraș-Severin, respectiv satul Clocotici, care, de altfel, are relații de prietenie cu localitatea Buševec, anul acesta sărbătorind 40 de ani de când se cunosc. S-au mai sărbătorit și zece ani de relații de prietenie pe plan sportiv dintre Clocotici și Jimbolia, ce s-a lăsat cu o petrecere frumoasă, dar și o slujbă pe cinste la Biserica romano-catolică „Sfântul Vendelin” din Jimbolia. Toate acestea se datorează, în mare parte, preotului paroh, dr. teol. Davor Lucacela și preotului Catici Gheorghe. Mari mulțumiri și Primăriei Orașului Jimbolia, Uniunii Croaților din România și altor instituții, cum ar fi Oficiul de Stat pentru Minorități al Republicii Croația, precum și tuturor celor care au susținut aceste evenimente importante pentru minoritatea croată, în cinstea păstrării vii a memoriei tuturor deportaților.