Gheorghe Pop

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi am denumit-o „«Președintele-jucător a pierdut meciul» sau «Te iubesc, dar nu mă întorc la tine»”.

Stimate colege,

Stimați colegi,

„Am mai primit invitații și la alte partide politice, dar aici am venit cu dragoste, nu numai cu mașina Președintelui României, am venit cu sufletul la voi”. Așa a început Traian Băsescu discursul în cadrul Convenției PDL-iștilor veniți sâmbătă din toate colțurile țării. O declarație demențială, o dovadă că Traian Băsescu nu a fost, nu este și nu va fi niciodată președintele tuturor românilor. Este dovada clară de imixtiune în viața politică, întărită și de declarațiile postate pe rețelele de socializare imediat după ce Elena Udrea l-a anunțat că Blaga a fraudat alegerile din interiorul partidului.

Mă întreb, retoric, de ce nu a urlat Udrea când s-au fraudat alegerile din 2009, când Băsescu a obținut un nou mandat de președinte. Atunci i-a convenit că Blaga a fost creierul strategiei și i-a convenit că mentorul său stă deasupra tuturor. Acum a simțit că Udrea – și ea însăși – este o înfrântă. Dar e mai greu atunci când propriii colegi de partid te trădează.

Un mic exercițiu de memorie mă determină să spun că Băsescu, precum și întregul PDL au trâmbițat, de fiecare dată când rezultatul nu a fost în favoarea lor, că s-a furat. Dar ei vorbeau din proprie experiență. Ne fură de nouă ani încontinuu și trebuia să se încheie odată hoția și batjocura la adresa fiecăruia dintre noi. Traian Băsescu ne-a dovedit de atâtea ori că nu-i pasă de țara aceasta, de români, decât de-ai lui, de cei pe care i-a îmbogățit în timpul guvernării PDL, care au supt seva acestui neam doar ca să-i facă pe plac mărețului „Zeus”. Acum a primit din partea PDL-ului ce a meritat: neascultare. PDL-iștii nu s-au mai așezat preș în fața lui, iar asta a durut mai tare decât un pumnal în inimă. Dovadă că a durut este chiar acel „Adio!” spus, transmis PDL-iștilor de la Palatul Cotroceni, sediul Președinției României.

Nu mă miră nimic ce vine din partea lui Traian Băsescu și a clubului său portocaliu. Mă doare însă că eu, alături de 7,4 milioane de români, i-am spus „Adio!”, dar el nu a plecat. Vă mulțumesc.